După ce a absolvit London School of Economics, specializarea Management Sciences, Anca Haraga a ales să își continue studiile în Statele Unite. În prezent, ea este masterandă în ultimul an la Harvard Business School și intenționează să se întoarcă în Londra, acolo unde va lucra în domeniul management consulting.

Tot mai mulți tineri români aleg să își completeze studiile la universități din afara granițelor. Pe tine ce te-a determinat să pleci în străinătate?

Au fost mai mulți factori: în primul rând, îmi doream să studiez Management Sciences, specializare care la vremea aceea nu exista în România. În al doilea rand, cautam o experiență de studiu într-un sistem diferit de cel românesc, pentru că eram convinsă că m-ar putea ajuta să mă cunosc mai bine și să mă dezvolt pe plan intelectual și personal. De asemenea, deși e mai scump să studiezi și să trăiești în străinătate, există burse la care odată cu aderarea României în UE aveam acces și care pot ajuta enorm sau acoperi toate costurile de studii.

De ce Marea Britanie?

Decizia a fost ghidată de trei aspecte: limbă, locație și sistem educațional.

Dintre toate limbile străine pe care le cunosc, engleza o stăpânesc cel mai bine, deci m-am concentrat pe programe în limba engleză. Am avut o preferință mai puternică pentru Marea Britanie și SUA din această cauză, pentru că am crezut (și cred în continuare) că e mai ușor să te integrezi și să te descurci într-un mediu în care poți vorbi limba fluent în afara școlii.

Mi-am dorit să locuiesc într-un oraș mare, în care să poți explora idei în mediul academic și petrece timpul liber cu tot felul de activități culturale, iar Londra a bifat toate aceste aspecte. Plus că știam că pot fi acasă în cinci ore dacă vreau, ceea ce poate fi mai rapid decât a călători de la Iași la București (eu sunt din Iași).

Referitor la sistemul educațional, știam deja ce aș vrea să studiez, deci sistemul american în care poți alege orice cursuri în primul an și o specializare abia din anul doi nu m-a atras la fel de mult. De asemenea, faptul că puteam termina studiile în trei ani în Marea Britanie și începe să lucrez imediat după, mi se potrivea mai bine.

Cum a fost perioada de acomodare cu sistemul de învățământ britanic?

La început tranziția a fost dificilă. Pornind de la faptul că a trebuit să reînvăț limbajul matematic și să îmi traduc constant (din română în engleză și vice-versa) gândurile și temele. A fost necesară o recalibrare a așteptărilor în legătură cu măsurarea performanței. La London School of Economics e extrem de greu să iei peste 70%, și ești unul din cei mai buni studenți dacă iei 75%-80% la examene. Fiind obișnuiți cu note foarte bune (de la 9 în sus în România), la prima evaluarea ești luat puțin prin surprindere. Ce ajută enorm, însă, e accesul la profesori și resurse care te pot sprijini. Plus că toată lumea fiind în aceeași oală (LSE avea cel mai mare procent de studenți internaționali dintre toate universitățile britanice), încurajează cooperarea dintre studenți. Cu alte cuvinte, am petrecut multe nopți în bibliotecă cu prietenii mei, învățând împreună.

Povestește-ne despre experiența la London School of Economics.

Cei trei ani de la LSE au fost extraordinari atât din punct de vedere academic, cât și personal. La nivel personal, am cunoscut oameni din toate colțurile lumii, de care încă mă mai leagă prietenii foarte strânse. Am învățat foarte multe despre mine – cum să îmi dezvolt o rețea de sprijin și să am grijă de prieteniile la distanță (când m-am mutat în Londra, aveam doar o cunoștință care lucra acolo, și a trebuit să o iau de la zero în a-mi face prieteni și a cunoaște oameni), cum să citesc oameni, cum reacționez în situații de stres, cum învăț și lucrez în echipă, cum să comunic mai eficient în scris și verbal.

Din punct de vedere academic, am învățat enorm de mult și mi-am format o bază foarte solidă de cunoștințe. Mai important însă e probabil faptul că am învățat cum să abordez problemele, să structurez informația, să caut răspunsuri, să testez prezumții.

După ce ai absolvit LSE (London School of Economics) ai ales să îți continui studiile în Statele Unite, la Harvard Business School. Cum a fost admiterea la această instituție de top?

Am ales să îmi continui studiile cu un MBA (Master in Business Administration) la trei ani după ce am absolvit programul de licență de la LSE. Pentru a fi admis la un MBA e necesară o perioadă de experiență de lucru (perioada și acest criteriu nu e standard la toate instituțiile de învățământ care oferă programe de MBA). Un alt criteriu important e nota de la testul GMAT (un test standard care verifică abilitățile matematice, logice și de limbă). Admiterea în sine a constat într-un formular extrem de detaliat (întrebări despre experiența noastră academică din programul de licență, rezultatele academice și experiența de lucru, viziunea noastră legată de cum am putea folosi MBA-ul pentru a ne desăvârși profesional) și un interviu de 30 de minute. În fiecare an sunt aproximativ 10,000 de aplicanți pe an pentru cele 940 de poziții în programul de MBA la Harvard.

Cum este viața de student în Statele Unite diferită de cea pe care ai experimentat-o în Marea Britanie?

Surprinzător, deși suntem la program de master și deci mai maturi decât eram când am început programul de licență, mi se pare că avem mai puțină autonomie și control asupra felului în care ne pregătim și ne structurăm timpul. Unul din motivele principale e faptul că programele de MBA conțin elemente academice, dar și legate de dezvoltarea personală și profesională.

Specific HBS (Harvard Business School) e faptul că tot ce învățăm are aplicabilitate practică. Toate cursurile (inclusiv cele de finanțe) sunt predate prin studii de caz. Avem de pregătit proiecte, dar și acestea trebuie să reflecte o situație concretă (o teză de investiții, o problemă a unei companii reale).

În ceea ce privește sistemul în sine, totul e diferit: evaluarea se întâmplă pe parcurs (primim notă pentru participarea la fiecare oră aici, pe când în Marea Britanie aveam examene pentru toate materiile studiate în timpul unui an academic în iunie), învățăm prin metoda socratică (citim studii de caz și teorie singuri, folosim teoria pentru a rezolva studiul de caz, discutăm rezolvările în timpul cursului și practic ne confirmăm înțelegerea materialului și clarificăm orice întrebări). În Marea Britanie, mergeam la cursuri și seminarii, unde profesorii ne predau materialul relevant pe care noi apoi îl completam cu lecturi și exerciții.

La începutul lunii martie ai participat la European Conference 2018, un eveniment despre parcursul Europei, în care studenții de la Harvard, Fletcher School of Law and Diplomacy și MIT Sloan au avut șansa de a interacționa cu personalități din domeniul politic, academic și de afaceri. Care au fost concluziile conferinței referitoare la provocările actuale cu care se confruntă Europa pe partea de business? 

Brexitul a fost o parte importantă, la fel cum au fost și aspecte legate de acordurile comerciale (conferința a avut loc în weekendul de după anunțul cu privire la schimbările din tarifarea oțelului de către SUA) și imigrație.

Cum se vede mediul de afaceri românesc prin ochii tăi?

Mă uimește și interesează felul în care s-a dezvoltat sectorul de IT în ultimii ani și cum a contribuit acest sector la dezvoltarea orașelor din România aflate pe un plan secundar, precum Timișoara, Iași. Cred însă că rămân provocări substanțiale în felul în care acest sector se diversifică și ajunge să includă atât centre de outsourcing cât și firme cu idei și produse inovative.

Ce îmbunătățiri ai aduce mediului de afaceri din România pentru a-l face mai ofertant pentru investitorii străini? Dar pentru tinerii antreprenori?

Referitor la investitorii străini, un impediment major e legat de dimensiunea investițiilor disponibile – și asta ține, în opinia mea, în principal de abilitatea relativ limitată a companiilor mici și mijlocii de a crește. Motivele pentru care acest lucru nu se întâmplă diferă de la caz la caz, dar unul din aspectele care pare a fi o problemă foarte mare e legat de forța de muncă disponibilă și nivelul de pregătire.

Pentru tinerii antreprenori cred că e extrem de importantă o mentalitate internațională de abordare a problemelor. Apartenența la UE poate oferi extrem de multe avantaje, și nu mă refer doar la programe de finanțare europene, ci și la oportunitățile oferite de lipsa tarifelor de export, de exemplu.

Care sunt planurile tale de viitor? Este România o opțiune?

După absolvirea masterului în luna mai, mă voi întoarce în Londra, unde voi începe să lucrez în domeniul management consulting. Momentan, România nu e o opțiune din punct de vedere profesional, dar nu se știe niciodată ce va aduce viitorul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here