Iulian Crăciun este antreprenor, fondator al Asociației StartEvo și al unei companii care are clienți precum Automobile Bavaria, Steaua București, Romantic Travel, etc.

În ultimii ani de când a fost lansată ca și concept de Klaus Schwab, se tot vorbește despre A Patra Revoluție Industrială. Ce presupune această revoluție și ce impact va avea asupra omenirii?

A Patra Revoluție Industrială este a patra epoca industrială majoră de la eevoluția industrială inițială a secolului al XVIII-lea. Cea de-a patra revoluție industrială este marcată de o serie de noi tehnologii, care fac ca granița dintre mediul fizic, digital și biologic să fie din ce în ce mai difuză. Acestea afectează toate domeniile, economiile tuturor țărilor, precum și totate industriile.

A Patra Revoluție Industrială se bazează pe Revoluția Digitală, aducând noi moduri în care tehnologia devine încorporată în societate și chiar în corpul uman. Tehnologiile care marchează cele mai evidente progrese sunt cele emergente, printre acestea numărându-se robotica, inteligența artificială, nanotehnologia, computerele cuantice, biotehnologia, Internetul obiectelor (IoT), imprimarea 3D și vehiculele autonome.

Aceste tehnologii au un mare potențial de a continua conectarea mai multor miliarde de oameni la web, de a îmbunătăți drastic eficiența întreprinderilor, a organizațiilor și de a contribui la regenerarea mediului natural printr-o mai bună gestionare a resurselor.

A Patra Revoluție Industrială deține oportunități unice de îmbunătățire a comunicării umane și a rezolvării conflictelor.

Vor lua roboții locurile de muncă ale oamenilor?

Evoluția tehnologică este greu de anticipat mai ales pe perioade lungi de timp, deci este dificil să spunem dacă, într-un fel sau altul, roboții vor “lua toate slujbele”, așa cum se spune. Cu toate acestea, cred că există un mic paradox ascuns în ideea unui viitor fără locuri de muncă: dacă roboții viitorului vor fi atât de buni, încât vor înlocui cele mai multe locuri de muncă destinate astăzi oamenilor, atunci vor fi buni și să-I învețe pe oameni cum să completeze roboți.

Oamenii au fost dați la o parte de mașini și în trecut, în numeroase locuri de muncă. Pentru a se acomoda cu noul peisaj tehnologic, oamenii au studiat cum să dobândească aptitudini noi, cum să-și aleagă o carieră. Am învățat să fim complementari cu mașinile. De exemplu, fermierii au învățat să conducă tractoarele, care au înlocuit munca fizică în agricultură. Majoritatea au renunțat să lucreze la fermă și s-au orientat către locuri de muncă mai calificate, sau către comerțul cu amănuntul, servicii sau un alt domeniu ce nu fusese preluat de tractoare.

Acest proces nu este unul nou. Întotdeauna are loc, într-un grad mai mic sau mai mare. Schimbarea pe care o prevestesc scenarile “apocaliptice”, în care roboții iau toate locurile de muncă presupune că oamenii pur și simplu nu se vor adapta destul de repede și majoritatea nu vor putea dezvolta abilitățile necesare pentru a completa mașinile sau pentru a lucra în domenii în care mașinile nu au acces.

Ceea ce aceste povești par să ignore este modul în care roboții vor afecta procesul producției de capital uman. În scenariul în care mulți oameni nu au abilitățile de a lucra într-un mod complementar cu Inteligența Artificială, trebuie să ne amintim că aceasta va instrui oamenii mult mai bine decât sunt în present. Sala de clasa de astăzi este, de cele mai multe ori, complet diferită de cea de acum 100 de ani. Desigur, dacă AI și roboții vor transforma suficiente ramuri pentru a provoca un șomaj în masă, atunci acesta va include și profesorii din învățământul preuniversitar și universitar.

AI va monitoriza progresul uman mult mai bine decât un profesor și va fi în măsură să adapteze în mod optim curricula și metoda de instruire pentru a-i ajuta pe elevii să-și atingă cel mai înalt potențial posibil. Asta va include educarea oamenilor de la o vârstă fragedă și, de asemenea, recalificarea lor.

De asemenea, acest proces va ajuta la o nouă upgradare a oamenilor. De exemplu, în 14 noiembrie 2017, la întrunirea anuală a Societății de neuroștiințe americane, ce a avut loc la Washington, a fost prezentat un implant care îmbunătățea memoria oamenilor cu 30%, fiind îmbunătățită astfel capacitatea de învățare. Acesta este un exemplu minor, dar cu impact destul de semnificativ. Dacă ne gîndim că suntem abia la început de Revoluție și că dezvoltarea tehnologiilor este exponențială, vă puteți imagina ce îmbunătățiri pot apărea în viitor.

Desigur, scepticii ar putea invoca tot felul de motive pentru care roboții și AI nu vor transforma, de fapt, educația. Cu toate acestea, este greu să aplicăm acest scepticism doar educației. Dacă AI nu va transforma această industrie, atunci pe ce bază putem presupune că le va transforma pe toate celelalte?

Acesta este paradoxul. Dacă mașinile vor fi mai bune decât omul la toate, această înseamnă că vor fi mai bune și la educarea oamenilor. Deci, atunci când vă imaginați oamenii care concurează împotriva acestor mașini superinteligente, trebuie să includeți și mașinile superinteligente care-I vor ajuta pe oameni să-și atingă potențialul maxim. Nu are sens să presupunem că mașinile superinteligente vor concura oameni blocați în timp, adică oameni care au doar competențele actuale. Acest lucru ar trebui să aducă o urmă de optimism și celor mai mari pesimiști.

Cum vezi coexistența robot-om? Cine va domina?

Cred că foarte mulți cunosc scenariul apocaliptic în care oamenii au creat roboții, să facă muncile care nu aduc prestanță sau sunt plictisitoare, iar aceștia, în schimb, au devenit foarte deștepți, ne-au înrobit și au preluat planeta. Un scenariu de coșmar, foarte bun pentru un film. Realitatea este pozitivă și mult mai puțin fantastică.

Industria a fost în avangardă folosind roboții pentru a crește eficiența fabricilor. Astfel, au produs mai mult în mai puțin timp, cu costuri mai mici și la o calitate superioară.

Roboți sunt utilizați pe scară largă în producție, știință, chirurgie și servicii poștale, pentru a numi doar câteva domenii. Este evident că roboții fac o treaba mai bună decât noi. Ei pilotează avioanele noastre mai în siguranță decât oamenii, iar mașinile fără șofer nu pot pune niciodată în pericol oamenii deoarece au consumat alcool sau nu pot face accident, deoarece scriau un sms în timp ce conduceau.

Cu fiecare nouă utilizare a computerelor și a roboților în viețile noastre, în timp ce trebuie să recunoaștem capabilitățile lor superioare, nu putem să nu subliniem calitatea noastră de creatori. Cu toate acestea în loc să lăsăm totul în seama roboților și mașinilor, găsim noi modalități de a lucre alături de acestea și astfel să obținem rezultate și mai bune.

Deja coabităm cu roboții. Fără oameni, desigur, roboții nu ar exista deloc. Ei sunt rodul imaginație noastre, a obsesiilor noastre și a capacității noastre de le da și de a le lua viața.

Această obsesie a noastră generat câteva din cele mai cunoscute povestiri: primul a venit Prometheus, apoi Frankenstein, apoi Isaac Asimov ne-a dat Legile roboticii:

  1. Robotul nu poate răni o ființă umană sau, prin inacțiune, să permită unei ființe umane să își facă rău.
  2. Un robot trebuie să se supună ordinelor care îi sunt date de ființele umane, cu excepția cazului în care astfel de ordine ar întră în conflict cu prima lege.
  3. Un robot trebuie să-și protejeze propria existența, atâta timp cât o astfel de protecție nu contravine Legii I sau II.

Poveștile lui Asimov, ”Robot”, au fost reluate de multe ori în emisiuni TV, într-un film din 2004 cu Will Smith și, cel mai recent, într-o serie documentară din 2017 pe Radio 4 din Marea Britanie.

Datorită efectelor realizate cu ajutorul computerului, co-starul robotic al filmului în care joacă Will Smith, Sonny, a fost adus la viață în mod realist. Interesant este că nici un expert în robotică nu a fost consultat în realizarea filmului. Sonny a fost 100% produsul designerilor și al computerelor lor. Comparați asta cu versiunea Radio 4, care conținea un robot adevărat, Stanley Qubit.

Primele noastre vise legate de robotizare au fost îndreptate spre muncile casnice; valeți și cameriste robotizate, care să poată prelua sarcinile plictisitoare legate de gospodărirea casei  (prepararea cinei, plimbatul câinelui, spălatul rufelor și curățenia) și să ne permită să avem o viață mai liniștită.

Din acel moment, casele noastre s-au umplut cu tot felul de roboți: mașini care spală și usucă hainele și vasele, cuptoare care gătesc rapid, aspiratoare care curățată singure toată casă. Acești “roboți” ar putea să nu semene cu ajutoarele umanoide pe care le-am imaginat în anii 1950, dar ele sunt tot mașini/roboți, care au preluat multe sarcini pe care bunicile noastre le făceau în fiecare zi.

Roboții din industria prelucrătoare sunt versiunile secolului XXI ale războaielor de țesut din fabricile de bumbac ale secolului al XIX-lea. Tehnologia și industria se influențează reciproc. O companie din China utilizează roboți pentru a sorta poșta, iar fără submarinele robotizate, Knorr și Argo, nu am fi găsit niciodată epava din Titanic.

Este logic să ne imaginăm că dependența noastră de roboți crește continuu. Totuși, în timp ce găsim noi moduri în care roboți ne pot îmbunătății existenta, descoperim că ei nu pot prelua chiar orice sarcină, astfel încât noi să putem sta toată ziua într-un hamac, la umbra unui palmier și cu un cocktail în mână.

Construcția de autovehicule este cel mai mare utilizator de roboți industriali, potrivit Federației Internaționale de Robotică (IFR), înregistrând aproape 100.000 de unități noi expediate producătorilor de autoturisme numai în 2015.

Numărul total de roboți industriali, care operează în întreagă lume, a fost în 2015 de 1,5 milioane. IFR preconizează că se vor adaugă încă 1,3 milioane în acest an. Totuși, în industria automobilelor, unde roboții sunt predominanți în fabrici, unele dintre cele mai mari firme din domeniu încep să inverseze procesul. Încep să înlocuiască o parte din roboți cu oameni.

Asta pentru că oamenii sunt mai capabili să facă muncile mai complicate. Sunt folosiți roboți mai mici și mai agili, capabili să lucreze împreună cu lucrătorii umani, și, astfel, eficiența procesului de producție a crescut, depășind astfel eficiența fabricilor tradiționale în care majoritari erau roboții.

Oamenii calificați pot schimba o linie de producție într-un weekend, potrivit lui Markus Schaefer, șeful producției la Mercedes-Benz. În schimb, în fabricile complet robotizate, este nevoie de săptămâni întregi numai pentru reprogramarea roboților și astfel întreaga schimbare poate dura mai mult de o luna. “Trebuie să fim flexibili”, a spus el. “Diversitatea actuală de opțiuni, când îți configurezi o mașină, este mult prea mare, pentru ca roboții să poată ține pasul cu schimbările. ”

BMW și Audi testează, de asemenea, roboți suficient de siguri pentru a lucra alături de oameni. Surprinzător, Toyota le urmează exemplul. Japonia este lider mondial în domeniul roboticii industriale, dar unul dintre cei mai cunoscuți producători de autoturisme începe să înlocuiască roboții cu oamenii, într-un efort de creștere a eficienței și de reducere a deșeurilor.

Vor interacționa roboții și oamenii în viitor? Aproape sigur. Singura întrebare viabilă este în legătură cu evoluția acestei interacțiuni. Roboții au fost introduși pe linia de asamblare a autovehiculelor ca sudori, la începutul anilor ’60, și au devenit ulterior absolut necesari oricărei linii de producție.

Pare ciudat că oamenii trebuie să se întoarcă, acum că roboții sunt mai sofisticați ca niciodată. Cine ar putea conduce această schimbare la nivel global? Într-un cuvânt: Tesla.

Elon Musk, fondatorul Tesla, este unul dintre antreprenorii cei mai vizionari din zilele noastre. Nu se mulțumește doar să creeze cea mai rapidă și mai elegantă mașină electrică din lume, vrea să revoluționeze modul în care generăm și stocăm electricitatea. De asemenea, vrea să creeze o cale ferată transcontinentală de mare viteză, de la New York la Los Angeles sau să trimită oameni pe Marte.

Musk crede că oamenii ar trebui să fie pregătiți să devină parțial roboți, ținînd cont că vom funcționa într-un mediu unde AI este omniprezentă. În opinia sa, acest lucru se poate realiza prin interfațarea creierului cu un AI personal, astfel încât să se creeze o comuniune om- mașină.

Un alt nume sinonim cu inovarea și schimbarea este Jeff  Bezos, fondator și CEO al companiei Amazon. În afară de ambițiile sale de a livra produsele cu ajutorul dronelor, Bezos sponsorizează conferința anuală Machine-Learning, Robotics and Space Exploration (MARS). Participarea este numai pe bază de invitație, iar la ultima conferință, care a avut loc în martie 2017, în Palm Spring, California, Bezos a pilotat un costum de robot înalt de patru metri, asemănător celui pilotat de Sigourney Weaver, în ”Aliens”.

Roboții sunt aici pentru a rămâne, dar, așa cum descoperă industria automobilelor, cea mai bună modalitate de a-i folosi este să lucrăm alături de ei. În timp, poate vor fi echivalentul câinilor de la stână, lucrând cu “fermierii” lor umani. Sau poate ne vom îndeplini visul originar de a crea roboți umanoizi, cum sunt cei din seriile TV.

Oricum ar evolua, roboții sunt aici pentru a rămâne, iar modul în care interacționăm cu ei va genera următoarea evoluție majoră a speciei umane. Am dat un răspuns amplu, deoarece nu cred că va fi un război între oameni și roboți, ci o comuniune, iar, pe alocuri, chiar o contopire.

Va fi înlocuită religia de știință?

Religia este prezentă în societate încă din cele mai vechi timpuri, existând o multitudine de religii și grade de credință. Multe convingeri religioase se bazează pe cunoaștere spirituală sau pe simpla credință. Cu toate că știința caută să înțeleagă cum funcționează tot ce ne înconjoară, există multe probleme în care știința și religia se ciocnesc. Aceste probleme variază, de la modul cum a apărut viața, evoluție versus creationism, până la ideea existenței după moarte. Pe măsură ce știința avansează, sunt prezentate explicațiile fizice ale acestora. De pildă, știința analizează experiențele la limita decesului (NDE).

Un NDE este definit ca “o experiență lucidă asociată cu conștiința percepută, în afara corpului, care apare în momentul morții reale sau iminente” “Moartea este sfârșitul final, ireversibil. Este o întrerupere permanentă a tuturor funcțiilor vitale. Apariția unui NDE nu este o raritate. De-a lungul timpului, pe tot globul, NDE-urile au fost descrise de mulți, iar în aceste situații oamenii au avut trăiri asemănătoare. Printre acestea se numără: un sentiment de pace și conexiune cu universul, un sentiment de eliberare din corp (adesea numit  experiență în afară corpului sau OBE), o mișcare în jos pe un tunel întunecat, viziunea unei lumini strălucitoare și viziunea divinităților sau a altor oameni din viața lor.

Nu toate NDE conțin trăiri, acestea sunt doar cele mai frecvente evenimente similare descrise. Un NDE poate să aibă toate aceste trăiri sau nici una. Există două teorii care explică asemănările dintre NDE. Explicația științifică descrie o situație în care sunt prezente un amestec de efecte datorate așteptărilor, medicamentelor administrate, endorfine, anoxie, hipercarbia și stimularea lobului temporal al creierului, ceea ce creează o experiență oarecum identică. Explicația religioasă susține că acestea sunt o dovadă a existenței după moarte. Experiență unificată constă în faptul că există o destinație după ce corpul moare după același tipar pentru toți. Aceste două teorii dezbat dacă un NDE este pur și simplu activitatea neuronală, care pregătește corpul pentru moarte, sau o previzualizare a celor de dincolo. Pentru a înțelege apariția unor trăiri relativ comune, cercetările neurobiologice au cartografiat activitatea neurală a unui NDE.

Principala similitudine este sentimentul de pace, liniște, spiritualitate și comuniune cu absolutul. Acest sentiment s-a descoperit ca fiind asociat cu eliberarea de endorfine, precum și cu reacțiile dintre lobul parietal superior superior drept și stâng. Partea dreapta a acestei zone a creierului este cunoscută ca fiind responsabilă de simțul spațiului fizic și de conștientizarea corpului. Este responsabil pentru orientarea corpului. Partea stânga a lobului parietal este responsabilă de conștientizarea sinelui. În timpul unei NDE, activitatea neuronală în aceste zone se oprește. Rezultatul este o inabilitate a minții de a avea o distincție între sine și non-sine. Spațiul, timpul și sinele devin unul. În esență, cineva se simte a fi infinit, mai degrabă decât o parte a infinitului, deoarece nu există o conștientizare a sinelui. Cu toate acestea, alte zone ale creierului încă funcționează și apar gânduri. Aceste gânduri se crede că sunt asociate cu viziunile percepute. Dacă gândurile persoanelor se concentrează pe o divinitate sau o relație personală, fără capacitatea de a înțelege sinele, timpul și spațiul, persoana poate vedea într-adevăr o imagine a acelui gând concentrate, deoarece neuronii vizuali sunt încă intacți. Este relația dintre inactivitatea neurală în lobul parietal, combinată cu alte activități din creierul uman, care sunt responsabile de cele mai multe aspecte ale unui NDE.

Înțelegerea legăturilor neuronale din timpul NDE a culminat cu capacitatea de a reproduce fiecare fenomen într-un cadru controlat. S-a constatat că administrarea intravenoasă de 50-100 mg de ketamina poate reproduce în siguranță toate caracteristicile unui NDE, iar stimularea electrică a lobului occipital al creierului, poate reproduce în condiții de siguranță o experiență extra- corporală.

Cercetarea științifică a explicat chiar și motivul pentru care religia este evidențiată în timpul unui NDE. Activarea regiunii lobului temporal, cunoscută sub numele de “God Spot” în timpul unui NDE, este cauza apariției gîndurilor cu tematică religioasă. Această cercetare are implicații majore în lupta dintre știință și religie. Oferă dovezi clare că stimularea unor anumite zone ale creierului poate crea percepția religiei și a divinității. Dacă acest lucru este adevărat, această activitate a creierului poate fi oprită și, în consecință, se poate înlătura religia din viața noastră. Multe războaie vor fi oprite, frontierele se vor deschide, viața după cum știm se va schimba complet.

Cu toate acestea, există multe greșeli ale acestei teorii. Eroarea majoră constă în ideea că înțelegerea activității creierului în momentul unui NDE face religia inutilă. Altfel spus, presupunerea că experiența există doar în interiorul creierului.

Begley, în ”Religia și Creierul” folosește exemplul unei plăcinte de mere pentru a ilustra acest aspect. Mâncatul unei plăcinte generează o activitate neuronală care asociază plăcintei, mirosul, memoria și emoția ce pot fi cartografiate destul de clar. Cu toate acestea, această cartografiere a activității nu neagă existența plăcintelor. Aceasta este o demonstrație care ne demonstrează că nu putem nega fără echivoc existența lui Dumnezeu sau a oricărei alte divinități sau credințe religioase. Vizualizarea activității creierului în timpul unei experiențe NDE sau religioase echivalează cu a obține o privire asupra instrumentului sau a hardware-ului folosit pentru a experimenta religia.

Cu toate acestea, nu este dovedită nici existența unui Dumnezeu, nici a altei credințe. Înțelegerea mecanicii neurobiologice a religiei nu poate dezaproba sau dovedi existența lui Dumnezeu, a religiei sau a spiritualității, ceea ce face imposibil ca știința să elimine religia.

Premiza conform căreia înțelegerea modului de funcționare a creierului și a universului va duce la eliminarea importanței religiei pentru omenire este greșită. Religia este prezentă în societate dintr-o multitudine de motive care se încadrează cu mult peste simplă credință în existența unui Dumnezeu. Multitudinea de religii, zeități și chiar ateismul este o dovadă a acestui fapt. Motivele existenței religiei includ frică, confort, stabilitate și tradiție. NDE oferă un excelent exemplu privind importanța religiei. Existența vieții după moarte respinge ideea că suntem pur și simplu materiale organice organizate într-un anumit mod, cu o anumită perioada de funcționalitate. Abordarea religioasă a unui NDE, respective o dovadă a existenței noastre dincolo de viață, este importantă pentru comportamentul oamenilor care încă sunt în viață, nu doar o dovadă a unei teorii.

În foarte puține NDE s-au produs sentimente negative. Oamenii descriu adesea o lumina “cerească”, mai degrabă decât un iad. Aceasta poate fi din cauza puterii de sugestie, în sensul că există o credință comună a societății că, atunci când o persoană moare, trebuie să vadă un tunel, o lumina, un înger și un cer. Deci, atunci când apare un NDE, acestea sunt lucrurile pe care o persoană le vede, pentru că urmează un tipar deja bine împământenit de gândire. Puțini cred că atunci când vor muri, vor merge în iad. Ideea existenței unui loc mai bun după moarte facilitează și ușurează durerea multora care suferă în viață. Le poate oferi speranțe celor care trec prin perioade dificile, indiferent dacă aceștia cred în Iisus, în Buddha, în Allah sau în nici un Dumnezeu.

Religia este o unealtă a omenirii care susține o credință. Motivele acestei credințe variază în rândul oamenilor și al religiilor, dar importantă este credința. Având o credință, unei persoane I se poate insufla un sentiment de mândrie, încredere, confort, forță etc.

Simpla credință în ceva poate oferi un scop pentru viață. Credințele reale ale fiecărei religii sunt importante numai pentru individ. Cu toate acestea, ideea credinței în sine este baza religiei. Importanța religiei pentru omenire determină societatea să nu permită vreodată ca avântul științei să ducă la eliminarea religiei. Stiința poate dezbate povestiri religioase, cum ar fi despărțirea apelor a lui Moise, dar importanța religiei depășește poveștile. Religia este indispensabilă pentru că este o credință. Din acest motiv, știința nu este capabilă să elimine religia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here