Stoica Cristinel Popa este politolog, activist ONG şi preşedintele Asociaţiei Euroteens din Brăila. A fost bursier și este absolvent a trei universități americane: Stanford University (B.A.), Harvard University (M.P.P.) și University of Texas în Austin (M.A.), unde a fost si asistent universitar. Are 29 de ani și după opt ani de studii în Statele Unite ale Americii s-a întors în 2015 în România pentru a forma generațiile tinere prin intermediul mediului academic si al sectorului ONG. Cu burse şi alte finanţări, a urmat programe internaţionale de instruire, cercetare şi voluntariat în 26 de ţări pe cinci continente: Europa, Asia, Africa, America de Nord şi America de Sud.

Vorbeşte fluent două limbi străine și a publicat trei cărţi academice. Bursele sale obtțnute pe parcursul carierei însumează peste jumătate de milion de dolari. Printre distincţiile pe care le-a primit se numără absolvirea „cu onoruri“ a licenţei la Stanford University, alegerea ca „cel mai probabil să fie un viitor preşedinte al ţării sale“ de către colegii de la Harvard University şi „Premiul de Excelenţă pentru Studenţii Angajaţi“, oferit de către Departamentul de Resurse Umane de la University of Texas. Astăzi este asistent doctorand la Universitatea „Dunărea de Jos“, din Galați, unde predă seminarii în diverse științe sociale și își face doctoratul în istorie.

Activitatea platformelor civice cu prilejul schimbărilor politice din Europa de Est a demonstrat influența societății civile asupra regimului politic. Cum vedeți rolul mediului non-guvernamental în prezent?

După aproximativ un deceniu și jumătate de la înlăturarea dictaturilor comuniste din Europa de Est, începând cu Revoluția Portocalie din anul 2004, societatea civilă s-a reactivat și se menține pe poziție de atunci. Deja ne-am învățat cu societatea civilă în stradă după orice derapaj antidemocratic major al guvernanților. Societatea civilă nu doar că nu mai poate fi ignorată, dar ea este un actor major ce influențează politicile publice. Singura problemă pe care o văd cu acest model este posibilitatea de a cădea în capcana impresiei false că o societate civilă în strada poate înlocui sau cumva diminua importanța votului în ziua alegerilor și implicarea politică directă a cetățenilor. Societatea civilă trebuie văzută ca un complement, nu ca un substitut pentru mecanismele democratice consacrate. De multe ori, acțiunile întreprinse de societatea civilă sunt terapia de șoc de care are nevoie democrația românească. Acțiuni de genul demonstrațiilor împotriva OUG 13 sunt necesare ori pentru a dezvolta democrația din România ori pentru a preveni degradarea ei în diferite momente.

Societatea civilă trebuie văzută ca un complement, nu ca un substitut pentru mecanismele democratice consacrate. De multe ori, acțiunile întreprinse de societatea civilă sunt terapia de șoc de care are nevoie democrația românească. Acțiuni de genul demonstrațiilor împotriva OUG 13 sunt necesare ori pentru a dezvolta democrația din România ori pentru a preveni degradarea ei în diferite momente.

Este parteneriatul dintre mediile guvernamental și non-guvernamental o strategie fezabilă pentru maximizarea eficienței programelor celor două tipuri de actori?

Aș spune că nu. Între mediile guvernamental și non-guvernamental trebuie să existe o colaborare, însă ea nu trebuie niciodată să ia forma unui parteneriat formal. Societatea civilă trebuie să își mențină caracteristica de spontaneitate, nu trebuie să fie controlată prin înțelegeri oficiale sau structuri formale ce i-ar îngrădi capacitatea de reacție și de organizare internă. În plus, dialogul civil nu trebuie niciodată confundat sau amestecat cu dialogul social. Pentru un sindicat de exemplu, nu este doar recomandată ci este chiar necesară o relație de parteneriat cu Guvernul sau cu sectorul economiei din care provin majoritatea membrilor.

În schimb, pentru un ONG o relație de parteneriat formal cu Guvernul îi poate tăia aripile, îl poate subordona formal sau informal în relația sa cu politicienii. ONG-ul ca celulă de bază a societatii civile nu trebuie să își limiteze forma de relaționare cu factorul de decizie politic. În unele situații societatea civilă poate fi la masa rotundă unde se decid politicile țării, în alte situații poate fi în strada, protestând împotriva Guvernului. Acesta este singurul fel în care societatea civilă își poate maximiza impactul și evita să fie discreditată sau acaparată de către factorul politic.

Este mediul de dezbateri inerent organizațiilor civice un element intrinsec al dialogului?

Într-o democrație ideală, rolul sectorului ONG este unul foarte mic. Dacă mecanismele democratice ar funcționa perfect și în același timp statul ar satisface în proportie de 100% nevoile sociale și economice ale populației, societatea civilă ar fi un actor aproape irelevant. Din păcate, în practică nu există țări care să aibă un sistem democratic perfect, cu atât mai puțin un stat precum România. Astfel, dezbaterile din cadrul organizațiilor civice sunt nu doar complementare ci chiar esențiale pentru dialogul politic. În mod similar, serviciile sociale aduse de către ONG-uri completează plasa de siguranță întinsă de către stat cetățenilor cu anumite nevoi.

Dezvoltarea regională, educația non-formală sau filantropia sunt sectoare tradiționale de activitate pentru mediul ONG. Despre ce alte direcții fezabile discutăm atunci când ne gândim la societatea civila?

Sectorul ONG trebuie văzut ca o sursă infinită de inițiative. Practic nu există domeniu în care societatea civilă să nu fie activă sau unde nu ar putea să fie activă. Dacă ne gândim la toate ipostazele în care statul sau partidele politice eșuează în misiunea lor, acolo poate interveni societatea civilă. Ne referim aici la toate mecanismele sociale, politice și economice dintr-un stat.

Ce ne puteți spune despre punctul de plecare pentru lansarea Asociației Euroteens? Ce sincope ați dorit să acoperiți odată cu fondarea organizației?

Asociația Euroteens, pe care am înființat-o la vârsta de 18 ani, și-a dorit nu doar să ofere tinerilor din orașul Brăila oportunități de a se implica în comunitatea lor, dar și să se implice în cât mai multe sectoare ce țin de tineret. Despre ce sectoare este vorba? Păi cam toate sectoarele țin de tineret într-un fel sau altul. Pe lângă teme ce sunt în mod clar tratate ca ținând de tineret în România, precum educația sau locurile de muncă, la Asociația Euroteens avem o viziune mult mai largă. De exemplu, protectia mediului tine de tineri pentru ca tinerii vor mosteni planeta cu bune si cu rele. Sistemul de pensii îi va afecta mâine sau poimâine pe tinerii de azi. Sistemul fiscal determină câți tineri își deschid afaceri proprii. Iar lista poate continua.

Care sunt principalele inițiative desfășurate în cei unsprezece ani de activitate? Care este strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung?

De-a lungul timpului, proiectele în care ne-am implicat au fost extrem de diverse. De la campanii antidrog, antirasism și antifumat, până la campanii de salubrizare a locurilor publice din comunitate și ca reprezentanți ai orașului Brăila în competitia pentru Capitala Culturală Europeană. Printre proiectele importante din ultimi doi ani pot enumera în capacitate de organizatori sau co-organizatori o campanie amplă de stopare a braconajului în județul Brăila, campanie ce a dus la arestarea de către autorități a unui grup de cetățeni italieni, prima conferință TEDx la Brăila, o dezbatere pe tema impozitului pe gospodărie la Galați, și o campanie cu privire la clădirile ce reprezintă pericol public în municipiu din cauza stării avansate de degradare. În plus, de-a lungul anilor, am ajutat multi tineri să participe cu finanțări din partea Comisiei Europene la programe internaționale de diferite feluri în țări europene precum Polonia, Turcia și Letonia.

Nu în ultimul rând, oganizăm aproape regulat evenimente și seminarii la care vorbim tinerilor despre pașii care trebuie urmați pentru a fi acceptați la studii și cu burse la universități de prestigiu din Statele Unite ale Americii și din Regatul Unit. Considerăm că România are nevoie de o elită intelectuală scolită la marile universități ale lumii și care să se întoarcă înapoi în țară pentru a putea trece într-adevăr la următorul nivel de dezvoltare. Un model similar a fost implementat cu succes în perioada interbelică și a dat rezultate net superioare față de modelul comunist de educare a elitelor la Moscova.

Cum calificați apetența tinerilor din România pentru activitatea non-guvernamentală? Care este gradul de deschidere al acestora pentru activitatea în cadrul unui ONG?

În momentul în care m-am implicat pentru prima dată în ONG-uri, acum aproximativ 15 ani, în orașe de provincie de mărime medie precum Brăila, voluntariatul și activitatea non-guvernamentală erau profund descurajate, atât la scoală cât și acasă cât și în societate în general. Deși siguranta noastră fizica, a voluntarilor, nu era pusă în pericol, eram ostracizați la un nivel ce poate părea incredibil azi. Familia și prietenii îmi spuneau că voluntariatul este inutil și că sunt un prost care lucrează gratis, la școala anumiți profesori mă umileau în fața clasei și ne comparau pe noi, activiștii ONG, cu activiștii PCR, iar politicienii și funcționarii publici ne vedeau în mare parte ca un mare ghimpe în coasta lor. În acea perioadă unii politicieni locali se lăudau că trimiteau înapoi la Bucuresti mare parte din banii primiți pentru proiecte de tineret în sectorul ONG. Ei spuneau că făceau un mare serviciu prin necheltuirea banilor destinați tinerilor. De atunci multe lucruri s-au schimbat. Activiștii din sectorul ONG nu doar că nu mai suntem un grup mic și ostracizat, dar putem influența în mod considerabil direcția țării.

Cu excepția unor anumite sectoare, marea majoritate a societății românești înțelege acum importanța mediului ONG. A crescut în mod evident și procentul de tineri care se implică în astfel de organizații doar că, din păcate, multi o fac acum doar pentru a pune ceva pe CV. Adică am facut o tranziție de la o perioadă când tinerii erau în marea lor majoritate neimplicați în societatea civilă la o perioadă în care se aplică o teorie mult cunoscută în Romania, cea a formelor fara fond. Mulți dintre tinerii activiști de azi nu se implică din dragoste de țaraă și din dorința lăuntrică de a schimba ceva, ci mai degrabă pentru anumite interese pragmatice. În orice caz, per total evoluția societății civile din România este un process evident, deși nu ireversibil.

Este adeziunea la o organizație non-guvernamentală un element determinant pentru formarea unei culturi a civismului din partea tinerei generații?

În mod clar, da. Conform legii, o persoana poate fi membră a unui singur partid politic în oricare moment, dar poate fi membră a unui numar infinit de ONG-uri. În plus, ONG-urile sunt mult mai multe în număr și au interese extrem de diverse. Implicarea în astfel de organizații este printre puținele remedii care există pentru alienarea socială a tinerilor. Într-un ONG ei se pot nu doar implica spre binele țării, dar se pot și dezvolta din punct de vedere profesional și personal, pe lângă beneficiul major de a socializa cu tineri cu interese similare. În concluzie, adeziunea la o organizație non-guvernamentală nu doar că este esențiala pentru formarea unei culturi civice, dar ajuta în mod mult mai amplu la pregătirea tinerilor cetățeni.

În legătură cu intervenția anterioară, cum caracterizați susținerea Asociației Euroteens pentru valorile euro-atlantice?

Asociația Euroteens, asa cum îi sugerează și numele, pleacă de la premisa că tinerii din România trebuie să dezvolte pe lângă identitatea românească și o identitate europeană. Ca membri ai Uniunii Europene suntem nu doar beneficiari ai influenței pozitive și democratice care vine din Vest, dar suntem și responsabili pentru păstrarea și dezvoltarea mai departe a spiritului democratic. În mod sugestiv, pe clădirea sediului organizației noastre, avem două steaguri: cel al României și cel al Uniunii Europene.

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here