Silviu-Vlad Pîrvu este un urbanist specializat în domeniul Smart Cities și al planificării strategice, proaspăt absolvent al Advanced Studies of Urbanism and Real Estate Development în cadrul Center of Excellence in Planning, fondat de dr. arh. Mircea Enache.

Silviu are o experiență de peste 10 ani în domeniul IT și creativ și este membru al International Urban Alliance. În 2015, alături de o echipă interdisciplinară de specialiști a imaginat implementarea inteligenței artificiale sub forma unui “creier urban” propriu orașelor și coloniilor spațiale, pentru facilitarea schimbului de resurse și informații. În același an a fost ales expert colaborator și autor în cadrul proiectului Laser Valley – Land of Lights, contribuind la dezvoltarea viziunii unui smart city ce integrează o comunitate internațională de savanți și specialiști în jurul celui mai mare laser din lume, ELI – NP.

În a doua sa disertație, a creat și explorat o nouă paradigmă de planificare urbană adaptabilă în cinci dimensiuni (spațiu + direcții temporale alternative) cu concentrare pe zone cu grad ridicat de vulnerabilitate și dinamică socio-economică. Conceptul a fost contextualizat mai târziu pentru districtul Victoria din Londra și stația de cercetare McMurdo din Antarctica.

În ultimii ani Silviu a integrat și dezvoltat instrumente tehnologice de analiză, planificare și vizualizare pentru proiecte din Marea Britanie și estul Europei. A participat la conferințe internaționale de urbanism și dezvoltare interplanetară și este dedicat domeniului orașelor viitorului, colonizării spațiale și implementării inteligenței artificiale.

Din 2016 Silviu lucrează în centrul Londrei la Troy Planning + Design în cadrul unei echipe interdisciplinare în creștere, fiind implicat în proiecte din regiuni strategice ale Angliei și din Londra.

Când ai luat decizia de a pleca în Londra și ce te-a determinat?

Decizia de a pleca s-a solidificat treptat încă de la o vârstă fragedă. Cred că stă în natura umană să privească mereu “dincolo”, să încerce să pătrundă noi orizonturi, să descopere și să exploreze. Nu pot spune că am avut o preferință deosebită pentru Londra ca oraș, dar cu siguranță am văzut Londra ca o punte de lansare și de explorare mai puternică decât oricare oraș din România.

Ce te-a motivat să alegi Londra?

Ca urbanist, am văzut Londra ca un “oraș al orașelor”. Este o sinteză istorică, geografică, tehnologică și nu în ultimul rând, culturală. Londra a fost profund vascularizată de spirit antreprenorial, inovativ și creativ timp de sute de ani – mai întâi ca inimă a Imperiului Britanic, apoi ca inimă a inovației și a economiei globale. M-am simțit atras de calitatea Londrei de a te face să te simți în inima planetei, de a fi mereu surprinzătoare și de a absorbi talente, idei și ambiții.

Cum ai caracteriza plecarea din România: o ruptură sau o nouă experiență?

Experiență dorită încă de pe vremea când așezam și potriveam cuburi în copilărie, când visam călătorii în spațiu și ascultam casete cu Jean Michel Jarre. Pentru mine “acasă” era un construct mental pe care mi-l dezvoltasem de-a lungul anilor, străbătut de idei, de planuri, de concepte, de oameni frumoși, o lume pe care o purtam cu mine oriunde mergeam. În ciuda eforturilor entuziaste ale profesorilor și părinților de a mă lăsa absorbit emoțional de România, am avut mereu dificultatea de a mă atașa de contexte administrative, istorice, tradiționale și geografice. Scopurile mele au fost întodeauna în afara unor perimetre – pe care le percep – artificiale.

Experiența plecării îmi este încă foarte proaspătă. În primele ore după decolare mă situam într-un gol emoțional amestecat cu curiozitate și senzații ambigue. Am aterizat, am luat trenul către apartament, mi-am lăsat bagajele. “Lumea mea” era în sfârșit “acasă”…

Au fost însă unele rupturi, în special când mă întorceam pentru câteva zile în București. Rupturile de plimbările din jurul catedralei St Paul, rupturile de sunetul discret al Tamisei când alergam înspre Canary Wharf, rupturile de călătoria cu River Bus-ul și ceaiurile de la Sky Garden.

Uitându-mă în urmă, am schimbat cuburile cu BIM (Building Information Models) și GIS (Geografic Information Systems), călătoriile în spațiu le gândesc din perspectiva colonizării, iar Jean Michel Jarre este accesibil la un play distanță. Ceea ce percepeam ca “acasă” nu s-a rupt, ci s-a prins în sol fertil și a început să înmugurească.

Povestește-ne despre activitatea ta din Londra.

Am bucuria de a lucra într-o echipă unde fiecare membru contribuie cu o expertiză și abilități complementare.

Urbanismul este un domeniu vast, iar planificarea britanică a avut un parcurs deosebit de efervescent în ultimul secol în special în contextul exploziei demografice, creșterii economice și dezvoltării infrastructurii. Sunt așadar o serie de proiecte variate și oportunități de inovare de care mă ocup în fiecare zi.

În ceea ce privește scara, mă ocup de proiecte de la nivelul unei clădiri până la cartiere întregi, orașe și regiuni. Tehnic și creativ vorbind, îmbin cunoștiințe specifice domeniului de planificare si proiectare, folosind date deschise, sisteme GIS, design și dezvoltare web de siteuri, hărți și planuri interactive, grafică, proiectare 2D, 3D și mai nou, randare și vizualizare în realitate virtuală.

Care sunt perspectivele de dezvoltare în Londra pentru un tânăr absolvent de arhitectură / urbanism?

Urbanismul este un domeniu interdisciplinar cu un potential ridicat de inovație și experimentare în Londra, în ciuda ritmului oarecum greoi comparat cu alte domenii.

Există o foame pentru disrupție inovativă și optimizare a sistemului de planificare, există și o oarecare deschidere către noi tehnici de comunicare, procesare și vizualizare a planurilor. Esențial este însă includerea și încurajarea a cât mai mulți factori de decizie să îmbrățișeze abordări noi și să devină activi în a propune îmbunătățiri și direcții potrivite pentru un spectru larg de nevoi și aspirații.

Pentru un absolvent de arhitectură sau de urbanism, există numeroase potențiale domenii în care se poate implica. Referindu-mă la cererea actuală, poate alege între posturi ce țin de planificare și proiectare precum arhitect, architectural designer, urban designer, urban/town planner, masterplanner, GIS officer, policy planner, landscape architect, BIM technician, construction planner, development manager etc.

Pe de altă parte, cu un portofoliu competitiv și o pasiune pentru tehnologie și design, industriile creative și digitale pot oferi alternative convenabile atât profesional cât și financiar: modelare în 3D, realitate virtuală și realitate augmentativă, webdesign, user experience și user interface design, graphic design, branding, industria jocurilor video și a filmului, scenografie, organizare evenimente etc.

Din experiența mea, să știi să faci mai multe lucruri, uneori cu abordări surprinzătoare și eficiente, îți poate oferi un avantaj inițial în procesul de recrutare, însă pe termen lung familiarizarea cu sistemul actual și tehnicile folosite sunt esențiale pentru a te integra bine în echipă și pentru a lucra ușor cu clienții și ceilalți specialiști.

Ce consider important în momentul în care un absolvent se decide să își mențină o anumită traiectorie profesională este să înceapă parcursul pentru dobândirea statutului de Chartered Member la cel puțin o organizație profesională relevantă carierei sale. Printre acestea se numără Royal Institute of British Architects (RIBA), The Royal Town Planning Institute (RTPI), Royal Institution of Chartered Surveyors (RICS), Landscape Institute (LI).

Parcurgerea unui traseu de învățare, evaluare și dobândire a statutului de membru – echivalent cu “dreptul de semnatură” în România – oferă un avantaj competitiv puternic și credibilitate atât specialistului, cât și a colectivului în care își desfășoară activitatea.

Din ce ai observat până în prezent, cum sunt priviți românii în Londra?

În general, din câte am observat românii sunt mai bine priviți în Londra decât în București, însă sunt percepții polarizate.

De regulă specialiștii sunt văzuți foarte bine indiferent de naționalitate, în special în domeniile în care există un deficit de specialiști, incluzând planificarea urbană, arhitectura, medicina și domeniul IT. Dacă modul în care interacționezi cu ceilalți este unul familiar, iar ceea ce produci este de calitate, oarecum se suprascrie un potențial stereotip. Pe de altă parte, imigranții care vin fără o țintă profesională bine conturată pot genera anumite percepții mai mult sau mai puțin negative.

Eu personal am avut o primire calduroasă și am fost până acum tratat cu respect și demnitate, uneori chiar și cu admirație.

Care crezi că sunt cele 3 elemente care ar putea stopa fenomenul de brain drain?

Demnitatea cu care să fie tratați specialiștii, în special în domenii ce stau la baza creșterii sănătoase a unei societăți: educația, sănătatea, cercetarea și dezvoltarea. Aceste ramuri nu doar clădesc civilizații și culturi, dar au și un factor de multiplicare valoric din punct de vedere socio-economic.

Predictibilitatea susținută de angajamente ferme, constructive și coerente. Pentru a investi timp, resurse, pasiune și efort este nevoie de o direcție precisă și susținută. Lipsa unei coerențe a instituțiilor, a legilor, a planurilor și a factorilor de decizie răpesc potențiale oportunități de afaceri locale, răpesc entuziasmul de implicare în “viața cetății” și răpesc siguranța că viața va fi mai bună dacă rămâi în același loc.

Locuri autentice și sănătoase. Sunt numeroase cazuri în care oamenii rămân într-un anumit oraș pentru simplul fapt că le place modul în care arată, le place natura din jur, le place efervescența comunității sau, pe de parte, calmul locului. Locurile și felul în care oamenii lucrează, socializează, locuiesc și călătoresc generează schimburi continue de stări care se imprimă în personalitatea lor, în percepțiile individuale și, mai departe, în fibra unei comunități întregi. Orașele au nevoie de locuri frumoase, autentice și sănătoase pentru a atrage și păstra oamenii.

Ce te-ar motiva să te întorci în România?

Asumarea erorilor și folositea lor ca oportunitate de învățare. Nu negate, nu ascunse, nu etichetate grăbit drept “cutume” sau “tradiție”. Procesul de învățare din greșeli este un proces de evoluție ce poate fi regăsit atât la nivel individual (evoluția unei specii, creșterea unui om, dezvoltarea unei inteligențe artificiale) cât și la nivel de sistem (ecosisteme naturale, sisteme economice, sisteme tehnologice). Îmbrățișarea unei asemenea gândiri la nivel național o găsesc momentan improbabilă, dar cu siguranță o motivație bună pentru cei care vor să se întoarcă și să reclădească, să inoveze și să creeze un viitor mai ambițios.

Ce oraș din România s-ar preta pentru eticheta de Smart City și ce ar trebui să facă pentru a o primi?

Smart City a fost un subiect pe care l-am abordat în prima mea disertație prin prisma competitivității[1][2], în cadrul proiectului Laser Valley – Land of Lights[3] drept catalizator al coeziunii sociale, iar în a doua disertație[4] drept o treaptă spre un nivel următor – al planurilor 5D – planuri ce presupun automatizarea și transparentizarea sistemului de planificare.

Conceptul de Smart City este unul vast și încăpător, cu multiple definiții, abordări și bune practici. A fi un Smart City nu poate fi o caracteristică binară, ci mai degrabă un proces de maturizare cu un început oarecum discutabil și un orizont… și mai vag, dar direct proportional cu avansul tehnologic și contextul socio-economic.

Spun un început discutabil, pentru că și modul în care nivelul de maturizare Smart evoluează diferă. Uneori poate porni de la dezvoltarea de sus în jos (Top-Down) a unei infrastructuri smart ce valorifică datele, alteori poate porni de jos în sus (Bottom-Up), din inițiativele cetățenilor de a valorifica datele schimbate și generate de către comunitate. În unele cazuri poate crește prin inițiative ce unesc mediul privat, public, academic (connecting Top-Bottom), cetățenii primind date deschise de la alți actori urbani pentru a le folosi pentru propriile lor inițiative și afaceri, (Amsterdam Smart City este un bun exemplu).

etichetare a unui oraș ca fiind Smart City sau nu poate descuraja sau opri un proces de maturizare continuă: E deja smart, misiune îndeplinită! sau Daca nu a fost făcut smart până acum, ce rost are să ne mai agităm?. Pe de altă parte, poate fi o bună oportunitate de branding (nu neaparăt și coerentă) pentru a atrage resurse și investiții. Însă pentru o dezvoltare reală, un oraș smart are nevoie în primul rând de facilități și catalizatori care să direcționeze cetățenii în a folosi tehnologia drept instrument pentru creșterea calității vieții (mă voi referi mai târziu și la acest aspect).

Deseori prefer să traduc smart city în “oraș isteț”. Ca notă personală, deși “inteligent” și “isteț” pot fi percepute ca sinonime, “istețimea” poate avea aer mai puțin sofisticat decât “inteligent”: un oraș isteț, un oraș descurcăreț, care face treabă bună cu ce are, care se prinde de anumite lucruri și găsește o soluție ingenioasă și eficientă.

Întreaga abordare de dezvoltare smart trebuie să țină cont de autenticitatea identității, necesităților și aspirațiilor locuitorilor. În România există numeroase orașe cu potențial de maturizare accelerată a caracteristicii smart. Ceea ce consider esențial este alinierea strategiei și a proiectelor Smart City cu contextul prezent si viitor și în special asumarea unor angajamente de lungă durată. Angajamentele ar trebui să țină cont nu doar de infrastructură tehnologică ci și de celelalte ramuri specifice: oameni smart (educație de secol 21, încurajarea creativității, incluziunea socială), locuire smart, mobilitate smart, mediu smart, guvernanță smart, economie smart.

Observ o confuzie des întâlnită între conceptele de smart city, tech city și knowledge city. Confuzia vine în principal din etichetarea unui oraș drept smart dacă deține infrastructură sau tehnologii de ultimă generație. Tehnologia trebuie privită drept un instrument în acest caz și nu un scop în sine. Important este CUM și ÎN CE SCOPURI sunt folosite aceste instrumente tehnologice, nu simpla lor existență și implementare.

Putem avea Smart Cities folosind până și tehnologia anilor ’90, ’80, ‘70, atâta timp cât este folosită eficace, deblochează oportunități și resurse între cetățeni, autorități, servicii și afaceri. De pildă, simpla folosire a unui sistem de baze de date digital (tehnologie de mijloc de secol XX), a sistemelor geolocalizate (disponibil încă din anii ‘70) și a datelor deschise (simplu de încărcat pe internet) pot genera multiple oportunități, salva timp și resurse. Din nou, ele sunt doar instrumente relevante doar când dau rezultate semnificative și pot fi folosite în mod util de către toți. Când oamenii pot folosi aceste instrumente cu ușurință pentru a-și îmbunătăți viața și mediul, putem vorbi de un Smart City în maturizare. Altfel, diviziunea digitală socială se poate adânci și izola părți defavorizate ale populației de servicii și oportunități.

Revin la orașele românești potențiale pentru a se maturiza drept Smart City. Consider că rapiditatea adopției și difuziei inovației este un indicator fundamental – fie ca vorbim de tehnologii, solutii software și dispozitive hardware, politici și proiecte urbane sau chiar abordări ce țin de societate, economie și mediu. Pentru că rapiditatea și consistența răspândirii inovației în rândul populației sunt esențiale, văd un potențial deosebit de dezvoltare smart în orașele cu populație medie, mediu atractiv pentru specialiști și acces facil la informație și educație superioară. Brașov și Sibiu se pot încadra în acest profil. Având o populație ce poate absorbi și răspândi comportamente inovative, se pot genera bune practici ca apoi orașele cu populație mai mare să învețe din experința lor și să își implementeze propriile strategii specifice gradului lor de complexitate.

Cum vezi fenomenul robotizării și automatizării aplicat în domeniul tău?

Planificarea și proiectarea urbană sunt domenii deosebit de complexe și încăpătoare. Nivelul de complexitate și cantitatea de date generate încontinuu sunt mari provocări în etapele de analiză, consultare, negociere și luare a deciziei. Inteligența artificială poate aduce îmbunătățiri și optimizări fără precedent pentru urbanism, întrucât putem analiza seturi vaste de date, explora diverse modele de previziuni și căuta soluții creative prin parametrizare și automatizare a analizei, vizualizării, planificării și proiectării. Văd astfel o schimbare a modului în care urbaniștii lucrează, colaborează și își alocă timpul de lucru. Este foarte posibil ca automatizând și externalizând anumite sarcini tehnice, un urbanist să se concentreze mai mult pe găsirea de soluții creative, pe negociere și facilitare, pe implicarea mediului public și privat.

Concomitent urmăresc cu deosebit interes avansul în domeniul augmentării umane. Vorbim așadar nu doar de dispozitive pe care le accesăm prin voce și atingere, dar și de augmentarea lor în corp – augmentarea oculară și auditivă, augmentarea creierului pentru un nivel superior de procesare și comunicare, augmentarea sistemului locomotor ș.a.m.d. O parte dintre acestea nu mai țin de domeniul fantasticului și se poate considera doar o chestiune de timp până când o parte dintre ele se vor răspândi la o scară largă. În acest caz, seriile de schimbări bruște la nivel social și economic vor fi fără precedent, urbaniștii și arhitecții având o misiune vitală în a pregăti spațiile și orașele ce se pot adapta și răspunde provocărilor acestor “lumi” în continua schimbare. Dacă vor fi constructive sau nocive, rămâne de văzut. Cert este că trebuie să le luăm în serios și încuraja o dezvoltare echilibrată pe cât posibil.

Vorbind de robotizare, observ deja schimbări majore în desfășurare, printre care amintesc: robotizarea și automatizarea cumpărăturilor – ceea ce a dus la eliminarea multor locuri de muncă din magazine, robotizarea transportului – atât public (DLR din Londra), cât și a transportului cu vehicule autonome, robotizarea sectorului de construcții – ce poate oferi noi modele de afaceri în sectorul imobiliar din prisma procesului de constructie (incluzând printarea 3D și optimizarea asamblării). Totodată încep să apară noi abordări arhitecturale, inginerești, peisagistice și de dezvoltare urbană și teritorială.

Toate tipurile de automatizare duc inevitabil la înlocuirea unor posturi actuale și cererea pentru specializare sau recalificare. În Marea Britanie se estimează ca 30% din locurile de muncă actuale sunt susceptibile automatizării prin robotizare sau inteligență artificială [5].

Aceste fenomene de înlocuire a forței de muncă, inclusiv cea calificată, pot genera o redistribuire a muncii în alte domenii de activitate și la un nivel superior de specializare. Este vital să pregătim încă de pe acum politici și modele flexibile care să îmbrățișeze aceste transformări, asigurând totodată o siguranță socială și economică de lungă durată.

Revin la augmentare. Din moment ce conștientizăm accelerarea fără precedent a transformărilor ce pătrund toate aspectele socio-economice, ca urbaniști trebuie să conștientizăm necesitatea implementării și învățării continue a instrumentelor utile pentru înțelegere, analiză și vizualizare.

Un urbanist poartă multe “pălării”. Este într-o anumită măsură arhitect, strateg, comunicator, negociator, proiectant, designer, manager, facilitator, cercetător, uneori inovator, chiar și artist. În planificare, materia primă pe care încercăm să o ”modelăm” este de regulă în patru dimensiuni – spațiu și timp. Cum percepția umană se limitează doar la trecut și momentul actual, pentru a planifica viitorul trebuie să tindem să devenim familiari cu potențialele scenarii viitoare. Drept urmare, din perspectiva automatizării tuturor aspectelor vieții în salturi mari și bruște, consider esențial pentru un urbanist să devină într-o oarecare măsură și futurolog.

Direcția pe care am început să o urmez încă de acum 8 ani de a nu mă concentra doar pe metodele și abordările actuale dar și pe impactul tehnologiei și diversele instrumente și metode, vine din această necesitate de a dezvolta capacitatea de intuire a viitorului și stabilirii unor direcții de acțiune și obiective flexibile.

Consider așadar că urbanismul și arhitectura vor fi domenii vitale ce au menirea de a echilibra forțele de schimbare tehnologică cu aspirațiile umane. Au în plus menirea de a proteja și îmbunătăți valori umane confruntate cu o evoluție, uneori, tulburătoare.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here