Marin Gherman este doctor în ştiinţe politice (teză susținută la Universitatea Naţională din Cernăuţi), jurnalist, scriitor. Președinte al Centrului Media BucPress din Cernăuți – asociație a jurnaliștilor români din Ucraina. Redactor superior la postul de radio „Ucraina Internaţional”. Corespondent special în Ucraina a platformei Transilvania Regional Business din Cluj, moderator de emisiuni la Radio Cernăuți. Scrie editoriale și analize pentru portaluri de știri, ziare și reviste din mai multe țări.

Publică studii științifice în domeniul științelor politice și jurnalisticii în reviste de specialitate din România, Republica Moldova și Ucraina. Este coautorul monografiei „Instituțiile societății civile şi capitalul social în noile state membre UE” (Universitatea din Cernăuți, 2015).

Care a fost punctul de plecare pentru lansarea Centrului Media BucPress din Cernăuți? Ce obiective v-ați propus odată cu lansarea acestei inițiative?

Centrul Media BucPress este o asociație non-guvernamentală înființată în anul 2015. Este o asociație cu statut național a jurnaliștilor și analiștilor politici români din Ucraina, care își propune în primul rând să păstreze identitatea românească în spațiul informațional, să dezvolte presa românească din Ucraina. În momentul de față, Centrul Media BucPress are mai mulți membri, jurnaliști profesioniști, etnici români din Ucraina, care participă la realizarea a două proiecte informaționale proprii. Este vorba de portalul de știri BucPress din Cernăuți (www.bucpress.eu) și postul Radio Cernăuți, unicul post de radio din Ucraina care emite 24 de ore din 24 doar în limba română.

Încercăm să satisfacem necesitățile informaționale ale etnicilor români din Ucraina, să acordăm expertiza necesară proceselor informaționale, să dezmințim știrile false și periculoase pentru etnicii români, să realizăm revista presei ucrainene și române pe portalul nostru de știri și nu numai. Trimestrial realizăm monitorizarea presei din Ucraina pentru revista „Glasul Bucovinei” (Cernăuți-București). Încercăm, așadar, atât să creăm un produs informațional propriu, cât și să studiem procesele informaționale, să tragem unele concluzii.

De asemenea,  intenționăm să lansăm alte proiecte de cercetări sociologice și jurnalistice pentru a asigura integrarea informațională, în perspectivă – socială, a etnicilor români din regiunile ucrainene Odesa, Transcarpatia și Cernăuți într-o singură comunitate românească din Ucraina. În septembrie 2016 Centrul Media BucPress a participat împreună cu Moldova Institut Leipzig, Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității de Stat din Moldova și Universitatea Națională „Yurii Fedkovici” din Cernăuți la realizarea proiectului internațional „Memoria vizibilă. Monumente, memoriale și locuri ale memoriei în Republica Moldova și Ucraina”.

Membrii Centrului Media BucPress au prezentat în fața experților internaționali referate despre deportările românilor din regiunea Cernăuți și masacrul de la Fântâna Albă. Merită menționat faptul că istoricii de la universitățile din Germania și Georgia (Munchen, Tbilisi, Leipzig, Berlin) au rămas impresionați de cele auzite și vizionate, menționând că aceste pagini de istorie est-europeană sunt mai puțin cunoscute în științele socio-umane occidentale.

Centrul Media BucPress își propune să contribuie la crearea unui spaţiu informaţional prielnic pentru activizarea relaţiilor ucraineano-române şi crearea unui climat investiţional favorabil în regiunile de frontieră ale României, Republicii Moldova şi Ucrainei. În acest scop, am încheiat un protocol de colaborare cu Transilvania Regional Business (www.trb.ro) din Cluj pentru asigurarea informării corecte a populației privind mediul de afaceri și posibilitatea deschiderii unui business cu scopul activizării cooperării regionale dintre state.

Având cunoscute evoluțiile cele mai recente din Ucraina, cum vedeți libertatea presei? În ce măsură este influențată de starea generală această trăsătură inerentă a democrației?

Libertatea presei este una dintre libertățile fundamentale într-un sistem democratic. La acest capitol lucrurile stau mai bine în ultima vreme. Nu este doar concluzia mea sau a membrilor Centrului Media BucPress, ci și a organizațiilor internaționale care se ocupă de monitorizarea presei și a libertății presei. Au existat diverse discuții în societatea ucraineană referitoare la libertatea presei în contextul acțiunilor militare din Donbas. Una dintre întrebările deontologice apărute a fost dacă pot fi criticate acțiunile autorităților centrale în regiunea Donbas în perioada unui război nedeclarat? Or, în cazul unui război evident toată presa trebuie să lucreze în interesul statului, pentru victorie. Războiul hibrid din Donbas necesită soluții hibride, presa trezindu-se la un moment dat fără o orientare socio-politică clară.

Revenind la subiectul libertății presei, merită menționat faptul că în momentul de față nu atât îngrădirile politice ale acestei libertăți sunt actuale, ci mai mult influențele exagerat de mari ale patronilor, care au interese de business sau partinice asupra politicii redacționale. În locul cenzurii vechi, post-sovietice, a apărut o autocenzură cauzată de „dictatura” patronilor. Este o problemă a cărei soluție sperăm că va fi găsită pe măsura afirmării presei independente ca un mecanism eficient de control asupra realității politice și factorilor de decizie.

Dacă ar fi să realizăm o radiografie a Ucrainei post-Maidan, care sunt elementele ce descriu climatul politico-social actual?

Elementul principal, din păcate, este incertitudinea socială. Este o incertitudine cauzată de schimbarea configurației geopolitice, de războiul din Donbas, anexarea Crimeii și dispunerii UE de a se concentra asupra rezolvării problemelor interne, lăsând la o parte planurile de extindere spre est. Perspectiva integrării europene era pentru ucraineni un simbol al schimbărilor care insufla optimism. În contextul sărăcirii populației, majorărilor tarifare și reducerii capacității de cumpărare a cetățenilor, tot mai mulți ucraineni regretă în urma faptului că au refuzat un trai cât de cât bun și au ales „valori europene” abstracte, care au adus „golirea buzunarelor”. Jumătate dintre ucraineni încă își doresc aderarea țării în UE. Pe de altă parte, pe an ce trece crește numărul susținătorilor unui proiect de țară „neutră”, care ar avea o armată puternică, ar fi în afara alianțelor militare și / sau economice.

Tot mai multor ucraineni, potrivit sondajelor sociologice, nu le place că o uniune economică în plină criză identitară – UE, în opinia lor – trebuie luată în calcul când este vorba de standarde de producție, fiind neglijat faptul că cooperarea cu UE este o alternativă a relațiilor sistate cu Rusia, dar nu în toate segmentele. Am scris într-un editorial că timp de trei ani de la Euromaidan nici liderii politici de la Kiev nu au realizat prea multe: nicio reformă nu a fost dusă până la capăt, nimeni încă nu știe cine a tras și la ordinul cui a tras în protestatarii de la Euromaidan, regimul fără de vize UE s-a transformat dintr-un subiect de perspectivă politică într-un subiect de umplere a spațiilor media cu un anume conținut, de altfel s-ar fi vorbit mai mult despre scandaluri, vedete sau îmbogățirea parlamentarilor.

Considerați presa de limbă română ca fiind un element de coeziune socială pentru comunitatea românească din nordul Bucovina?

Presa de limbă română din nordul Bucovinei joacă un rol important în păstrarea identității naționale românești, pe lângă faptul că informează și formează opinia publică.  Deci, joacă un rol în plus, comparativ cu presa românească din România pentru că este un punct de reper al minorității. Sunt convins că anume acum trebuie depuse toate eforturile pentru dezvoltarea presei de limbă română din Ucraina, pentru acapararea spațiilor în mediul online, în rețelele de socializare – acolo unde își petrece din ce în ce mai mult timpul tinerii români din Ucraina și de pretutindeni.

Presa este un element de coeziune pentru comunitatea românească din Ucraina și sunt convins că anume presa trebuie să beneficieze de sprijinul cuvenit din partea statului român și nu numai. Mai ales că presa de limbă română din Ucraina nu reprezintă un proiect comercial cu profit. Este nevoie atât de formarea cititorilor  / ascultătorilor / telespectatorilor de tip nou, cât și de formarea și apariția unor manageri de presă, cu viziuni  și idei proaspete, care să identifice fonduri și să le direcționeze la dezvoltarea presei de limbă română, la apărarea drepturilor jurnaliștilor, la educarea unei noi generații de jurnaliști.

Cum caracterizați relația românilor din Ucraina cu patria-mamă? Pe ce fundamente este construită această legătură?

Este o relație care se bazează pe tradiții, pe elemente ale memoriei istorice și ale dialogului. Ce-i drept, opinia românilor din Ucraina este divizată în acest sens, unii considerând că s-a dori o implicare mai mare a autorităților românești în apărarea drepturilor fundamentale ale comunității sau alocarea unor resurse financiare mai mari pentru realizarea unor proiecte de anvergură în sfera culturii și învățământului românesc. În același timp, românii din Ucraina constată că absența unei poziții comune a liderilor societăților pentru cultură românească din Ucraina în apărarea drepturilor comunității etnice este o altă problemă destul de serioasă, care nu poate fi compensată de nici o implicare externă, care – politic vorbind – ar putea fi tratată nu cum se cuvinte în contextul  îmbunătățirii relațiilor dintre Ucraina și România după Euromaidan.

Credeți că decizia UE de a suspenda sistemul de vize pentru Ucraina are efecte asupra legăturii anterior menționate?

Nu există vreo legătură directă dintre relația românilor din Ucraina cu România și regimul de vize UE. Românii din Ucraina își doresc să viziteze rudele sau prietenii din România fără a avea nevoie de vize. Este un lucru firesc. În același timp, în anii 2015-2016 la nivelul Ucraina – România au fost aprobate o serie de mecanisme pentru facilitarea unui acces mai ușor a cetățenilor ucraineni la călătoriile în România. Este vorba de Acordul privind Micul trafic de frontieră, decizia de anulare a taxei pentru vizele românești etc.

Oricum, eliminarea regimului de vize UE pentru ucraineni ar fi o rezolvare durabilă a problemei. Ce-i drept, după cum am menționat mai sus, nu se știe când va fi implementată decizia și dacă va fi. Asistăm la o amânare continuă a acestui proces. Nu poate fi neglijată reticența UE, dar și nedumerirea autorităților de la Kiev, care susțin că Ucraina a îndeplinit criteriile necesare pentru liberalizare. Sperăm că va fi găsită o rezolvare, care să nu determine un euroscepticism în creștere în Ucraina.

Menținând direcția de discuție, cum percepeți stadiul actual al procesului de integrare europeană a Ucrainei? Discutăm despre evoluții notabile în această direcție?

Integrarea europeană a Ucrainei ca subiect de discuție, dar și ca temă de studii politologice și sociologice, devine din ce în ce mai incertă. În contextul tendințelor de dezintegrare europeană, cauzată de criza migrației și Brexit, în contextul luptei Bruxelles-ului pentru identificarea unui noi model de dezvoltare / supraviețuire a UE, perspectivele aderării Ucrainei la UE au devenit un subiect al filmelor fantastice. Această realitate este conștientizată de populație și a cauzat apariția unor semne de întrebare de genul – ce rost a avut Euromaidanul și de ce se desfășoară conflictul din Donbas?

Pentru a menține un anumit echilibru în politica internă, Kievul urmează să desfășoare o amplă campanie de informare pentru a explica societății că reformele pro-europene sunt necesare în primul rând cetățenilor, sunt necesare pentru o dezvoltare politică durabilă o și modernizare economică. Deci, trebuie realizate reforme nu pentru aprecieri pozitive externe, ci pentru a salva sistemul politic și economic de colaps. Ce-i drept, este un scop greu de atins, or populația continuă să gândească schimbările politice interne în cadrul dilemei pro-UE – pro-Rusia.

În același timp, chiar și unii analiști politici din Ucraina încep să pună sub semnul întrebării dacă este oportună preluarea nechibzuită a modelelor și standardelor economice UE, dacă aderarea oricum este un scop utopic. Este propusă o adaptare selectivă a normelor UE față de sfera economică, cu păstrarea unor mecanisme de protecție a pieței interne și aplicarea standardelor altor piețe (China, India, Brazilia, Coreea de Sud) pentru a evita înghițirea totală a economiei de monopoliștii din UE. Așadar, nu totul este simplu în această sferă.

Ce viziune aveți cu privire la politicile ucrainene față de identitatea minoritară? Susțin autoritățile de la Kiev multiculturalismul?

Legislația ucraineană cu privire la minorități și identitatea minoritară este foarte bună. Însă, nu întotdeauna este respectată. Sunt o serie de legi moarte în Ucraina, din păcate. În momentul de față, au loc discuții referitoare la necesitatea introducerii unor modificări la legislația minorităților naționale, ceea ce a trezit un val de nemulțumiri. Este o tendință primejdioasă, deoarece minorităţile naţionale din Ucraina riscă să rămână fără o legislaţie care să le asigure drepturile în sfera educaţiei. Se discută anularea legii Ucrainei privind principiile politicii lingvistice de stat, care prin articolul 20, prevede folosirea limbii române şi a altor limbi ale minorităţilor naţionale din Ucraina în sistemul de învăţământ din Ucraina.

Nu văd probleme mari la nivelul social în ceea ce privește dialogul dintre naționalități, dintre reprezentanții diferitelor etnii sau confesiuni. Sunt, în schimb, încercări de a politiza subiectul respectiv, de a sustrage atenția populației de la problemele arzătoare de ordin economic și de a umple vacuumurile media cu știri despre politică lingvistică. Aceste manipulări politice trebuie evitate și condamnate. Din păcate, societatea ucraineană nu a inventat încă un mecanism de gestionare eficientă a conflictelor regionale. De aceea, autoritățile trebuie să fie foarte atente pentru a nu crea probleme suplimentare din cer senin pe fondalul destabilizării situației etnonaționale.

Care este rolul învățământului în limba maternă atunci când ne gândim la menținerea identității culturale etnice? Ce ne puteți spune despre situația actuală?

Am amintit mai sus că presa de limbă română este un element de coeziune socială în nordul Bucovinei. Completând ideea, adaug că învățământul în limba română este un element al continuității culturale românești în Ucraina, un pilon al identității etnice, fără de care comunitatea românească ar deveni una mai mult simbolică în perspectiva anilor. În ultimii ani, societățile pentru cultura românească din Ucraina și presa luptă din răsputeri pentru păstrarea instituțiilor de învățământ în limba română.

Numărul de școli cu limba română de predare din regiunea Cernăuți este în descreștere. Sunt acuzate autoritățile locale și centrale pentru o politică de ucrainizare forțată a școlilor românești, care nu este realizată prin metode deschide, ci deseori indirecte. De exemplu, deschiderea unei clase cu limba ucraineană de predare  într-o școală cu limba română de predare nu prevede proceduri birocratice sofisticate, fiind necesare doar cinci cereri ale părinților. Iar deschiderea unei clase românești într-o școală ucraineană pare a fi imposibilă sau aproape imposibilă, autoritățile locale argumentând că elevii români trebuie să-și aleagă o școală cu limba română de predare din apropiere.

În același timp, este în scădere și numărul elevilor români. Situația demografică la fel nu este prielnică pe fondalul depopulării satelor. În context, au apărut și discuții la nivelul Ministerului Educației despre necesitatea integrării minorităților naționale în societate prin diminuarea componentei lingvistice minoritare în planurile de învățământ.

Liderii societăților național-culturale românești din Ucraina s-au adresat către politicienii de la Kiev cu cerea de a nu fi admise încălcări fără precedent ale drepturilor lingvistice ale comunității românești în special în sfera învățământului. Liderii celor mai reprezentative asociaţii româneşti din Ucraina au cerut să fie respectată Constituţia Ucrainei şi drepturile minorităţilor naţionale de a învăţa în limba maternă, întrucât situaţia politică din țară şi aşa este destul de tensionată.

Credeți că este potențată percepția asupra valorilor naționale, ca urmare a statului de minoritate a românilor în cadrul statul ucrainean?

Politica etnonațională ucraineană necesită o reclădire și o regândire. Această politică este criticată și de politologii ucraineni, care consideră că nu există o concepție strategică a politicii entice, naționale, etnoligvistice etc. Politica etnică, de exemplu, exclude etnia ucraineană, minoritățile fiind deseori tratate ca grupuri rarisime sau marginale, ceea ce la fel nu este corect.. În plan național, există și o politică aparte față de minoritatea „moldovenească”, sunt editate manuale pentru școlile cu limba „moldovenească” de predare, în special din regiunea Odesa, este finanțat și un ziar al minorității „moldovenești”. De aici rezultă o viziune duplicitară a Kievului față de minoritățile naționale.

Sunt o sumedenie de întrebări fără răspuns, mai multe probleme nerezolvate de decenii, care îngreunează funcționarea mecanismului de colaborare interetnică.  Fără o strategie clară a statului ucrainean față de minoritățile naționale aceste probleme vor continua să fie nerezolvate. Există și partide politice care propun o ucrainizare forțată a tuturor minorităților etnice, ceea ce la fel nu are nici un temei și poate să determine noi confruntări și scindări sociale. Din acest punct de vedere, Ucraina are nevoie de consultanță externă, expertiză independentă și dialog cu țările care au trecut cu succes prin ample reforme ale politicii etnonaționale. Nu știm, însă, dacă însuși Kievul recunoaște existența acestei necesități.

Regăsim anumite sincope în cooperarea dintre România și Ucraina ce afectează situația românilor din Ucraina?

Relația dintre Ucraina și România au fost timp de decenii întregi un dialog al surzilor cu muții. Din 2014 situația a început să se schimbe, fiind auzite tot mai multe voci care susțin ideea stabilirii unui parteneriat strategic real dintre țări. Dezghețarea relațiilor bilaterale a avut loc și în contextul politicii agresive ruse în Donbas, anexării Crimeii și apropierii Federației Ruse de zona maritimă românească. Plus conflictul transnistrean înghețat și alți factori au scos în prim plan unele puncte de vedere comune ucraineano-române, unele compromisuri și viziuni, care până atunci nu erau observate.

În același timp, dezghețul diplomatic și progresul nu trebuie să aibă loc în condițiile tensiunilor inutile pe linia minorității românești din Ucraina. Este o primejdie faptul când departamentele de politică externă sunt însărcinate să caute doar momente pozitive în relațiile bilaterale, să identifice nou căi de aprofundare a dialogului, neglijând problemele de pe teren sau informațiile care nu se încadrează în paradigma dominantă a politicii externe. Sper să nu se întâmple acest lucru. Trebuie să domine pragmatismul și realismul. În caz contrar, dezghețul diplomatic completat cu cel economic poate să lase în urmă un întreg cimitir al problemelor ignorate. Istoria însă nu iartă aceste greșeli!

Care este strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung a Centrului Media BucPress? Cum vă propuneți să contribuiți la aspectele anterior dezbătute?

Avem o strategie de dezvoltare a Centrului Media BucPress, care a fost discutată la ședințele noastre. Ne propunem să perfecționăm și să dezvoltăm proiectele pe care le realizăm. Avem idei referitoare la organele noastre de presă – atragerea de corespondenți locali din regiunile Transcarpatia și Odesa în realizarea de reportaje pentru portalul de știri BucPress din comunitățile românești de acolo, stabilirea unor legături cu agențiile de știri din România și Republica Moldova.

Accentuarea atenției pe expertiză și analiză, știri pe surse, care să reflecte în amănunte viața românilor din Ucraina, dar și să reprezinte o sursă de informare pentru etnicii români despre evenimentele politice, sociale, economice din țara lor și din patria-mamă. Redacția Radio Cernăuți la fel intenționează să îmbunătățească calitatea radiofonică a emisiunilor, să realizeze mai multe emisiuni în direct. Intenționăm să încheiem în acest an un acord de colaborare cu Radio România Internațional și cu alte posturi de radio.

În afară de componenta informațională a Centrului Media BucPress, asupra căreia am lucrat cel mai mult până acum, în viitor vom încerca să realizăm și alte proiecte. Intenționăm să lansăm un atelier / școală a jurnaliștilor români din Cernăuți, cu implicarea experților de la organe internaționale prestigioase de presă. De asemenea, ne dorim să ne axăm și pe o radiografiere sociologică a realității românești din Ucraina – să aflăm care sunt necesitățile și opiniile etnicilor români cu ajutorul instrumentarului științific. Același despărțământ se va ocupa și de analiza presei locale.

Vom continua să participăm și la alte proiecte de expertiză, cum cel desfășurat împreună că cu partenerii noștri din Germania. Strategia noastră se bazează în exclusivitate pe statutul organizației nonguvernamentale, sperăm să găsim sponsori, voluntari entuziaști și oameni cu inima mare care să ne ajute, să beneficiem de finanțări nerambursabile întru păstrarea identității românești din Ucraina, ca cea din de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (actualmente Minister), care ne-a ajutat să realizăm în anul 2016 modernizarea portalului de știri BucPress și Radio Cernăuți.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here