Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni a fost înființată de jurnaliști din 13 țări: Canada, America, Israel, Cehia, Ucraina, Republica Moldova, Kazahstan, Australia, România, Italia, Marea Britanie, Germania și Spania.

AJRP își propune ca scop crearea și dezvoltarea unui cadru organizatoric necesar pentru promovarea intereselor (cu caracter profesional, legislativ și economic) jurnaliștilor  pentru dezvoltarea unor raporturi instituţionalizate cu societatea civilă și autoritățile publice din țara fiecărui membru al Asociației, cu alte organizații similare din lume, pentru realizarea unor activități și inițiative care promovează libertatea de exprimare, deontologia profesională, apără drepturile fundamentale ale omului, democrația și pluralismul, excelența și valorile jurnalismului.

Care a fost punctul de plecare al Asociației Jurnaliștilor Români de Pretutindeni? Ce sincope ați dorit să acoperiți odată cu lansarea acestui proiect?

În anul 2011, mai mulți jurnaliști de pretutindeni, am început să participăm la video-conferințe periodice, astfel ne-am dat seama că există o nevoie de comunicare. Astfel a apărut AJRP ca și organizație oficială înregistrată cu sediul în Canada.

Cum percep jurnaliștii de limbă română de pretutindeni această inițiativă de reunire în cadrul unei asociații internaționale?

Cum spuneam și mai sus, cred că este nevoie de o astfel de organizație cu condiția să nu fie înregimentată politic. Au mai fost astfel de inițiative, în decursul timpului s-au creat diverse uniuni însă, având în spate interese politice, practic au dispărut odată cu politicienii care le-au susținut. AJRP își dorește să fie nu numai o platformă de comunicare, dar și o organizație care sprijină jurnaliștii de expresie română atunci când sunt în situații dificile vizavi de autorități, nu numai cele române, dar și cele din țările de reședință. Vă pot spune că am primit chiar și ”sesizări” din țară, din partea unor oameni care aveau nevoie de ajutor și practic epuizaseră palierele naționale, care îi ignorau. Am încercat să-i sprijinim printr-o serie de anchete jurnalistice.

Care sunt implicațiile acestei asociații pentru publicul de naționalitate română? În ce mod este consolidat dreptul acestora la informare?

Este foarte trist că în țară este extrem de greu să găsești o sursă fiabilă de informare și asta datorită faptului că fiecare media ”simpatizează” cu diferite partide sau forțe politice. Simpatia lor se bazează, evident, pe finanțări obscure sau interese ale patronilor. În afară lucrurile sunt mai simple într-un fel, marea majoritate a mediei din diasporă nu beneficiază de finanțări obscure și nici oficiale. Românii de pretutindeni sunt văzuți ca un fel de ”rude sărace” și îndepărtate, bune doar de exploatat financiar și câteodată la vot. Avantajul este că se observă o mai mare obiectivitate și o informare mai reală în presa din diaspora. Evident, puterea de pătrundere este mai redusă, datorită lipsei de mijloace.

Care sunt valorile pe care se sprijină proiectul a cărui Președinție o exercitați?

Valorile sunt: independență, obiectivitate, deschidere, autenticitate, iar numitorul comun limba română.

Ce viziune aveți legată de integrarea internațională a jurnaliștilor? Este acest deziderat un element intrinsec globalizării

Globalizarea este în plină desfășurare, astfel evenimentele sunt la nivel global și putem observa că sunt interconectate. Ceea ce se întâmplă la București poate avea un impact în Canada, de exemplu. Există anumite inițiative de colaborare între jurnaliștii de limbă română și cei de alte expresii, dar cred că cea mai complicată este colaborarea dintre jurnaliștii de expresie română, fie din diaspora sau din țară.

În ce măsură promovează Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni cultura țării de origine?

Membrii AJRP organizează o multitudine de evenimente în țările de origine, ca exemplu l-aș da pe unul dintre vice-președinți, Nelu Godja, care este neobosit în prezentarea de evenimente culturale românești în Austria. Majoritatea membrilor se ocupă de promovarea culturii române în țările de reședință.

Cum vedeți statutul jurnalistului în contextul evoluțiilor înregistrate de societatea informațională? Discutăm despre o schimbare de paradigmă?

Jurnalistul de azi este foarte diferit de cel de acum 20-25 de ani. Tehnologia informației este esențială în munca de jurnalist, iar, mai nou, observăm o migrare a presei scrise spre web în loc de print. Internetul a democratizat împărtășirea ideilor poate, însă în detrimentul calității: este foarte ușor în ziua de azi pentru oricine să facă o emisiune de radio sau TV pe Internet.

Ce ne puteți spune despre raporturile instituționalizate cu societatea civilă și autoritățile publice? În ce mod pot actorii publici și privați să susțină demersul jurnalistic?

Autoritățile ar trebui să fie mai receptive la semnalele primite din partea românilor de pretutindeni, deoarece, de multe ori aceștia, chiar dacă par destul de critici, nu o fac cu rea-credință. Ar trebui să existe mai multă încredere reciprocă între acești protagoniști și bineînțeles respect mutual. Demersul jurnalistic ar trebui susținut printr-un dialog deschis cu autoritățile și printr-o disponibilitate mai mare a companiilor vizavi de presa de limba română din diasporă.

Care este opinia dumneavoastră cu privire la libertatea presei? Este aceasta o precondiție a unei democrații consolidate?

Libertatea presei este baza unei societăți democratice, dar acest lucru nu este un acquis nici măcar în țările cu tradiție. Jurnaliștii se luptă pentru libertate cu autoritățile atât în România dar și în Canada, Statele Unite sau Germania. Observăm că este din ce în ce mai greu să beneficiem de o informație corectă și echidistantă.

Cum percepeți relația dintre guvernanți și presă? Cât de important este ca decidenții politici să mențină un dialog structural cu presa?

Îmi vine în minte acum o discuție cu un jurnalist din România care scria la o publicație de mare tiraj și care povestea că pentru 100 de euro a scris lucruri de neimaginat despre un personaj cunoscut. Nu știu dacă povestea este 100% adevărată, dar sunt mulți politicieni care încearcă să influențeze în diverse moduri presa, de aceea este important ca, de-o parte și de alta, să existe o conduită corectă, iar pe de altă parte să existe și organizații care să monitorizeze această conduită. Sigur că salariile foarte mici din presă nu ajută.

Continuând direcția de discuție, credeți că presa este ”a patra putere în stat”, după cum este prezentată la nivel informal?

Categoric da, dar pentru cât timp sincer nu prea știu. Cum spuneam, devine din ce în ce mai greu pentru jurnaliști să reziste asalturilor, fie că vin de la guverne sau partide politice. Cei care controlează fondurile influențează în mod evident și opinia presei, mai ales în cea ”main-stream”. De fapt poate că sursele mai mici sunt mai fiabile decât cele foarte cunoscute.

Care este direcția de dezvoltare pe termen mediu și lung a Asociației Jurnaliștilor Români de Pretutindeni? Ce obiective doriți să atingeți?

Dorim să fim mult mai vizibili atât în afară cât și în interior, provocarea noastră cea mai mare fiind găsirea de fonduri. AJRP nu are nicio sursă de finanțare publică, totul se face prin voluntariatul membrilor. Am dori să organizăm câteva evenimente în 2017 la care să putem invita o largă paletă de jurnaliști din diaspora dar și din țară. De aceea vă invităm să vă alăturați Asociației jurnaliștilor români de pretutindeni, organizație cu mult entuziasm și planuri de viitor.

 

Fara comentarii

Lasa raspuns