Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” și ”Mihai I al României – un Rege cu onoare, loialitate și credință”.

Realizează rubrica Accent pe istorie, în cadrul RFI România și este colaborator al revistei Historia.

Mihaela Simina ne vorbește despre pasiunea pentru istorie, despre proiectele sale editoriale și despre activitățile în care este implicată cu dăruire și profesionalism.

m-simina-2

Mihaela, povestește-ne despre pasiunea pentru istorie. Când ai descoperit-o și cum ai ajuns să studiezi în cadrul Facultății de Istorie a Universității București?

Răspunsul este cumva din seria ,,pofta vine mâncând”. Mi-a plăcut întotdeauna istoria, dar nu a existat o pasiune propriu-zisă pentru istorie înainte de facultate. Interesul a venit și a crescut pe parcursul anilor de studii și după aceștia, prin proiectele în care m-am implicat (am absolvit, mai exact, secția de Relații Internaționale, ceea ce e destul diferit de secția de Istorie, deși, există, desigur și foarte multe puncte comune).

La Relații Internaționale m-am înscris pur și simplu pentru că era un domeniu care îmi atrăgea atenția. Și continuă să o facă, alături de istorie, în general. Prin ce? Prin conexiunile pe care le implică, prin ferestrele de gândire pe care le deschid și prin legătura trecut-prezent-viitor pe care o stabilesc cele două.

De fapt, cred că asta este de reținut din tot răspunsul meu. Pasiunea pentru istorie vine din interesul pentru legătura trecut-prezent-viitor. Iar de aici se pot construi multe, în funcție de imaginația și resursele fiecăruia.

Cum ai caracteriza parcursul tău profesional? Cât de greu a fost drumul până în acest moment?

Drumul meu este abia (atât de) la început.

Am făcut doar câțiva pași-importanți, e drept, mai ales pentru că sunt primii – cu răbdare, cu muncă și cu… niște șansă, concretizată în oameni care m-au creditat. Și pe care, ulterior, mă bucur că nu i-am dezamăgit.

Un detaliu pe care l-am observat: pentru ca lucrurile să meargă, să iasă la un moment dat, nu prea ai voie să te oprești din a încerca.

Ce ne poți spune despre International Relations Report? Cum a pornit această inițiativă? Care este scopul propus în cadrul acestui proiect?

International Relations Report a pornit din interesul meu și al colegei mele Corina Găzdoiu pentru domeniul relațiilor internationale și din dorința de a populariza subiectele externe, care sunt la fel de importante ca și cele interne, dar mult mai puțin abordate.

Am pus cap la cap ideile fiecăreia dintre noi și am creat site-ul, pe care l-am și coordonat împreună timp de mai bine de doi ani. A fost muncă destul de grea la mijloc, mai ales că are un caracter pur voluntar, dar frumoasă.

În curând, International Relations Report va trece printr-o serie de modificări.

În contextul activității în cadrul IRR, cât de important vezi rolul mijloacelor tehnologice în promovarea culturii?

Dacă am vorbi în procente, aș da un 49% mijloacelor tehnologice (social media, mai ales, pentru că presupun că la ele te referi) și 51% mijloacelor clasice de promovare. Cu alte cuvinte, sunt de părere că întotdeauna, indiferent de evoluția tehnologiei – fără urmă de îndoială evidentă și vitală în prezent – contactul direct cu oamenii va avea un cuvânt în plus de zis. Și părerea mea a fost confirmată pe deplin de-a lungul activității în cadrul IRR.

Cum a pornit inițiativa colaborării cu profesorul Adrian Cioroianu pentru scrierea volumelor pentru copii și tineri, din colecția Regii și Reginele noastre?

Îi luam un interviu pentru IRR domnului Adrian Cioroianu, pe atunci decan al Facultății de Istorie, și după ce am terminat de înregistrat materialul, acesta mi-a propus să mă implic în proiectul editurii Curtea Veche Publishing. Ideea mi-a plăcut foarte mult și, desigur, am acceptat cu mare placere și cu mult entuziasm.

msimina3

În calitate de co-autor, ce ne poți spune despre cel mai recent volum publicat? Ce ar trebui să știe tinerii cititori despre“Mihai I al României”?

A fost o uriașă onoare să am ocazia să pot scrie despre Regele Mihai I. Și o provocare pe măsură, întrucât vorbim despre un personaj istoric, dar care ne este contemporan. Volumul este scris într-o manieră foarte apropiată de cititor, are zece capitole și urmărește viața Regelui de la naștere până în zilele noastre, marcând cele mai importante evenimente, dar și cele mai inedite dintre acestea.

Textul este însoțit și completat de imagini superbe realizate de ilustratorul Răzvan Dumitru. De altfel, aceasta este și parte din conceptul colecției – volume ilustrate despre Regii și Reginele din România.

Cred că tinerii ar trebui să primească informații cât mai obiective despre Regele Mihai I – ca și despre orice alt subiect, de altfel, din istorie sau nu – pentru ca apoi să decidă singuri cum să le interpreteze. Regele Mihai I este un exemplu foarte grăitor al faptului că unul dintre cei mai importanți factori în istorie se referă la context, la împrejurări, la epocă și, mai cred eu, este un model uman aparte.

Primul volum scris în cadrul acestei colecții a fost “Maria a României. Regina care a iubit viața și patria”. Care ar fi una dintre calitățile pregnante ale reginei – o trăsătură esențială pe care ar trebui să o reținem ca model și sursă de inspirație?

Puterea de a nu renunța.

regina_maria_a_romaniei_cop_1

Cum arată poveștile despre istoria noastră atunci când sunt spuse pe înțelesul copiilor?

Sper că bine. La nivel de substanță a informației, de mesaj nu sunt diferențe între un text adresat unei categorii mai mici de vârstă față de o categorie mai mare. ,,Povestea” diferă mai degrabă la nivel de formă și, poate, în ceea ce privește cantitatea informațiilor.

În luna august a acestui an, ai demarat proiectul Accent pe istorie, o rubrică extrem de interesantă în cadrul RFI România. Povestește-ne despre acest demers.

Este legat de interesul meu mai vechi, dar foarte actual, în ceea ce privește mass-media. Am adăugat la asta experiența redactării (a scrisului), plus educația și preocupările din zona istoriei și am schițat o idee pe hârtie, pe care, după ce am mai elaborat-o, șlefuit-o, finisat-o, am prezentat-o redactorului-șef de la  RFI România, Ovidiu Nahoi. I-a plăcut conceptul și, cu acceptul conducerii stației RFI România, mi-a acordat spațiul de emsie pentru a  începe o rubrică-pilot. După o lună, în care rubrica Accent pe istorie a avut un feedback bun, inclusiv în mediul on-line, conducerea RFI România a decis să o păstreze. Iar eu, firește, să continui.

Care crezi că sunt instrumentele prin care s-ar putea face ca interesul pentru cunoaștere să crească în rândul tinerilor?

Nu știu dacă sunt eu neapărat în măsură să răspund la această întrebare. Din experiență, am sesizat că prezentarea unor modele de personalități, de exemplu, trezește interesul, cum de altfel, am observat și că expunerea lucrurilor într-un fel anume, cât mai firesc, cât mai natural, dar și cât mai original, atrage atenția asupra subiectului în cauză și astfel poate determina dorința de a ști mai mult. E nevoie de acel ,,cârlig” care să agațe cititorul, ascultătorul, sau oricine ar fi ,,ținta”.

Care sunt planurile tale pentru viitor? Ai o deviză personală care te ghidează în tot ceea ce întreprinzi?

La ora asta știu sigur că vreau să fac proiectul Accent pe istorie unul de succes și de durată și să scriu materiale cât mai interesante. Mai târziu, mai vedem.

Nu prea sunt adepta devizelor, dar, cel puțin temporar, am împrumutat două devize, una de la Regina Maria și alta de la Regele Mihai I, respectiv: ,,Caracterul este destin” și ,,Nimic nu este întâmplător în viața unui om.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here