Tentativa de a pronostica rezultatul viitoarelor alegeri legislative din România, care vor avea loc la data de 11 decembrie 2016, este mult îngreunată de o serie de factori care ies din logica politică obișnuită. 

Primul dintre acești factori este activitatea Departamentului Național Anticorupție. Puțini oameni întregi la minte ar putea afirma că activitatea DNA este dăunătoare. Nivelul corupției în România este ridicat și, întrucât afectează banul public din sfera civilă, are impact vizibil și măsurabil asupra standardului de viață general și asupra fiecărui cetățean în parte. Banii furați din construcția de autostrăzi și șosele, ca să dau un singur exemplu, au o influență directă asupra numărului de morți în accidentele rutiere, printre cele mai ridicate din lumea civilizată.
Problema este că, totuși, în pofida rezultatelor evidente în lupta împotriva corupției, DNA are o activitate selectivă. Ba, mai mult, că instituția nici nu mai acționează numai la ordinele unui jucător intern (președintele României), ci în coordonare cu structuri externe aliate.
Aceasta poate produce o „virusare” a agendei politice interne, în proporții greu de pronosticat. Un exemplu ar fi deja defunctul partid UNPR: a fost de ajuns ca anchetele DNA să îi atingă pe primii doi oameni în partid (Gabriel Oprea și Neculai Onțanu), ca partidul să dispară de pe scena politică, fără să lase nici o urmă. În același timp, însă, ca să dau un contra-exemplu, activitatea selectivă a DNA, ocolind corupția la vârful fostului regim Băsescu, permite unui partid ca PMP să mai existe, cel puțin până la alegeri.
Activitatea DNA poate afecta direct rezultatul electoral al tuturor celor 5 partide creditate cu șanse de a accede în Parlament: PSD, PNL, UDMR, ALDE, PMP. Dacă această activitate s-ar desfășura principial și neselectiv, probabil că toate cele 5 partide ar fi afectate în proporții egale, prin urmare analiza prospectivă s-ar putea derula făcând abstracție de factorul justiție. Cum nu se întâmplă așa, e dificil de cuantificat, în absența informațiilor, modul în care activitatea DNA va influența campania electorală și rezultatul alegerilor. Se pot face doar anumite calcule de probabilități.
Impredictibilitatea este sporită și de diferențele în ce privește armele pe care DNA le are, împotriva fiecărui partid în parte. Împotriva PSD și ALDE, există dosarele aflate în curs, împotriva lui Liviu Dragnea, Victor Ponta și Călin Popescu-Tăriceanu. Împotriva PNL există numai dosare mai vechi, care îi vizează pe Adriean Videanu (retras, însă, din executivul liberal), Vasile Blaga (cu un dosar bine manipulat de DNA, pentru a „amorți” acțiunea), precum și amenințări voalate la Cătălin Predoiu sau Emil Boc. În cazul PMP, însă, doar Elena Udrea este amenințată: nici Eugen Tomac, nici Traian Băsescu nu sunt amenințați de dosare serioase de corupție. La PRU, Sebastian Ghiță e mai mult o piatră de moară decât un asset. Ș.a.m.d.
Totuși, apropierea alegerilor „colorează” altfel aceste acțiuni ale DNA. În cazul lui Liviu Dragnea, de pildă, procesul a intrat deja în zona instanțelor, iar o hotărâre definitivă nu poate fi nici oprită, nici contestată. În cazul lui Călin Popescu-Tăriceau, pe de altă parte, procesul este departe de a fi început, iar accelerarea lui în plină campanie ar transmite un semnal profund negativ, de politizare a justiției. PNL pare la adăpost de pericole (apropo de selectivitatea DNA), întrucât marile dosare de corupție în care au fost implicați foștii membri PDL – de la Vasile Blaga la Cătălin Predoiu – sunt, deocamdată, dosite în sertare.
Toate acestea fac ca acțiunea factorului justiție să nu poată fi pronosticată.

Cel de-al doilea factor extern care va influența, în mod impredictibil, rezultatul votului este data alegerilor. La presiunea discretă a președintelui Iohannis, guvernul „tehnocrat” a stabilit data alegerilor la 11 decembrie, în ideea că, dacă se intră în iarnă și temperaturile scad, electoratul rural (care este electoratul tradițional al PSD) va avea dificultăți de deplasare și va renunța să meargă la vot.
Și acest factor este dificil de cuantificat. Dacă temperaturile nu vor scădea, împingerea alegerilor departe, în decembrie, nu va avea rezultatul prevăzut (și anume, scăderea artificială a intențiilor de vot în favoarea PSD). Chiar dacă ele scad, s-ar putea ca în orașe să fie la fel de frig, prin urmare dificultățile de deplasare să îi determine și pe cetățenii din mediul urban să nu meargă la vot. De asemenea, calculul „11 decembrie = frig = mai puține voturi în mediul rural = mai puține voturi pentru PSD” se bazează pe rezultatele din urmă cu patru ani. Or, de atunci încoace, demografia a schimbat dramatic structura electoratului. S-ar putea ca electoratul tânăr să nu țină seama de condițiile meteo, ori ca tinerii din orașe să iasă la vot în pofida frigului, dar nu pentru PNL, ci pentru partide alternative (PMP, PRU, USR).

În fine, este profund incertă situația votului în Diaspora, acolo unde asumarea promisiunilor demagogice ale lui Klaus Iohannis a dus la apariția unei legi a votului prin corespondență. Al cărei rezultat e că mai puțin de 0,2% dintre românii rezidenți în străinătate s-au înscris în Registrul electoral și, prin urmare, pot beneficia de votul prin corespondență. Cum capacitățile administrative ale actualului guvern sunt și mai reduse decât ale guvernului precedent, este greu de crezut că votul în Diaspora se va desfășura fără incidente. Ceea ce nu înseamnă, însă, că acest vot nu va putea fi manipulat. Pe lângă faptul că, din motive care nu e cazul să fie detaliate, Diaspora votează în mod tradițional anti-PSD, controlul acestui vot (cum s-a demonstrat la alegerile din 2009) este, practic, imposibil. Votul din Diaspora poate înclina rezultatul balanței într-un mod pe care analiza nu îl poate cuantifica, în absența informației.

Ținând cont de toate acestea și încercând o cuantificare rezonabilă, în limita bunului-simț, a necunoscutelor aflate în ecuație, se pot afirma următoarele:

Dacă nu survin mari cutremure (de tipul condamnării definitive sau a arestării unor lideri, ori al manipulării votului în Diaspora), alegerile se joacă între PSD și PNL. Între alegerile locale și cele parlamentare, sondajele de opinie au arătat o mai mare eroziune a PNL, din cauza erorilor politice și de comunicare făcute. Însă realitatea este că timpul scurs e prea scurt ca să înregistrăm un decalaj atât de mare, cum arată sondajele. Probabil că PSD va câștiga alegerile, dar la o diferență mică (cel mult 3-4%). Aceasta va genera două consecințe: a) dificultatea alcătuirii unei majorități, care va face ca esențial să devină nu rezultatul câștigătorului, ci rezultatele partidelor mai mici, și b) tentația certă a lui Klaus Iohannis de a folosi precedentul anticonstituțional, creat de CCR pentru Traian Băsescu, de a construi o altă majoritate decât cea care rezultă din vot. Cum DNA practică o justiție selectivă, în mâinile președintelui României se află – chiar dacă el nu prea știe cum să le folosească – toate instrumentele necesare creării unei alte majorități decât cea decisă la vot. Nici măcar o coaliție PNL-ALDE-UDMR nu este, în acest context volatil, imposibilă.
Totuși, dacă nu survin mari și neașteptate zguduiri, se poate spune că PSD are prima șansă (dar foarte strânsă), iar PNL nu prea pare a găsi cheia unui finiș în forță, astfel încât să răstoarne pronosticurile. În piață se aud zvonuri cum că „PSD, de fapt, nu își prea dorește să câștige”: sunt speculații. Nu există nici un partid care să își dorească să piardă, dimpotrivă. Nu trebuie deloc neglijată dorința de revanșă, sub toate aspectele, a actualei conduceri a PSD, nici nevoia ei de o nouă validare electorală, care e mai mare chiar decât nevoia de imunitate. Câștigarea guvernării e chiar mai puțin importantă decât crearea unei majorități care, după un an și câteva luni, să fie din nou eliberată de controlul lui Klaus Iohannis. Comportamentul președintelui nu face decât să stimuleze aceste dorințe ale PSD;

În afară de PSD și de PNL, nici un alt partid nu este sigur de accesul în Parlament, nici măcar UDMR.
ALDE, ca și înaintea alegerilor locale, se mișcă pe linia lui 5%, plus-minus o jumătate de punct. PMP se află, în toate sondajele, sub pragul electoral, iar la locale a avut o prestație catastrofală. UDMR este afectată de scăderea procentuală a populației maghiare, de slaba performanță politică și de consecințele anilor petrecuți departe de guvernare. Alte partide, ca PRU sau (ipotetica) USR, sunt simple tentative.
PRU, de pildă, reprezintă un caz tipic de rețetă de succes, dar aplicată într-un cu totul alt context decât cel inițial. Rețeta apariției acestei așa-zise formațiuni este cea a formării UNPR (și, probabil, și „inspirația” formării ei tot de acolo provine). Numai că UNPR s-a format după alegeri și a beneficiat de locurile în Parlament, s-a bazat pe oameni care la ora aceea nu erau contestați și s-a bucurat de un context, al anului 2009, care a favorizat înființarea unei noi formațiuni. Astăzi, dimpotrivă, PRU trebuie să treacă pragul electoral pe cont propriu, se bazează pe oameni profund contestabili (iar eventuala venire a lui Victor Ponta nu va schimba deloc această situație), iar momentul ales, de final de vacanță, este cel mai prost cu putință. Numai o uriașă fraudă poate face ca PRU să se regăsească în viitorul Parlament.
Nici (deocamdată ipotetica) USR nu are perspective mai bune. Nici măcar de nume nu este sigură, întrucât abrevierea și sigla USR aparțin de drept, cu înregistrare la OSIM, Uniunii Scriitorilor din România, care a anunțat că va contesta folosirea ei. În plus, Nicușor Dan este complet necunoscut în afara Bucureștilor, iar premise ca popularitatea sa, a formațiunii și a discursului său, să crească nu există. USR nu are resurse să treacă, pe plan național, pragul electoral.
Se poate estima că, dacă nu se produc schimbări spectaculoase, UDMR și ALDE au, în această ordine, șansa rezonabile de a trece pragul electoral, în timp ce PMP, USR și PRU au doar o șansă ipotetică;

Principala problemă a alegerilor legislative din 11 decembrie nu este cine le va câștiga, ci formarea unei majorități stabile, care să guverneze.
Cauzele acestei situații sunt a) diferența mică de scor dintre locul I și locul II, și b) precedentul anti-constituțional creat de CCR pentru Traian Băsescu, care pune, în mod absurd, prerogativa desemnării primului-ministru în mâinile președintelui, nu ale matematicii electorale. În orice țară democratică din lume, un avans de 0,5% față de partidul de pe locul II oferă garanția primei nominalizări la formarea guvernului. În România, nici măcar un avans de 3-4% nu oferă această garanție, dacă partidul câștigător este altul decât partidul președintelui.
În mod normal, dacă totul ar funcționa conform logicii politice și nu ar interveni mari perturbări, cea mai logică formulă de majoritate la care ar trebui să ne așteptăm ar fi una PSD-ALDE-minorități sau PSD-ALDE-UDMR-minorități.
Certitudinile sunt, însă, puține. Doar PSD și grupul minorităților sunt sigure că intră în Parlament, iar PSD știe că nu se poate baza pe imparțialitatea constituțională a lui Klaus Iohannis, care în repetate rânduri a declarat că își dorește un guvern PNL și nu a dezmințit recentele afirmații ale co-președintei PNL, Alina Gorghiu, conform cărora președintele nu ar nominaliza niciodată pe președintele PSD ca prim-ministru.
Mai mult: PSD este în fața unei alegeri dificile. Dacă acceptă listele comune cu ALDE, va avea un aliat în Parlament, însă nu va mai avea un partener de coaliție pentru formarea unei majorități. Dacă nu va accepta listele comune (sau ALDE va alege să meargă singură), PSD nu este sigur că va mai avea în Parlament un partener, întrucât ALDE poate rata pragul electoral. Nici dacă intră în Parlament pe cont propriu, PSD nu are certitudinea că ALDE va merge numai și numai alături de el: intrarea pe cont propriu ar oferi ALDE o foarte prețioasă independență politică.
De aceea, e posibilă și o răsturnare a calculelor bazate pe logică. Cât timp doar PSD și PNL sunt sigure de intrarea în Parlament, posibilitatea de a manipula rezultatele votului (prin intermediul softului sau al votului din Diaspora) oferă, simultan, și posibilitatea de a tranzacționa formarea majorității. UDMR, de pildă, poate fi stimulată să se alăture PNL și, chiar dacă ALDE intră în Parlament, o combinație post-electorală, perfect legală, între PNL-UDMR și minorități ar putea avea mai multe voturi în Parlament decât PSD-ALDE. Ceea ce ar simplifica mult sarcina lui Klaus Iohannis, care n-ar face decât să folosească precedentul din 2008, utilizat de Traian Băsescu.
Manipularea rezultatelor votului se poate face și invers. Eliminarea ALDE din Parlament ar putea pune PSD în situația de „reușit fără loc”. Adică să câștige alegerile, dar să nu aibă cu cine să facă majoritatea. Ceea ce, din nou, ar ușura sarcina lui Klaus Iohannis, care ar putea da mandatul partidului de pe locul II, folosind precedentul din 2004, creat de același Traian Băsescu.
Situația ar fi și mai complicată dacă (nu contează cum) toate cele 3 pseudo-partide, anume PMP, USR și PRU ar intra în Parlament. PMP și USR ar putea intra doar canibalizând voturile PNL, în timp ce PRU ar mânca din cele ale PSD. Cu atâtea partide și personalități aflate în conflict – și în diverse stadii de conflict cu legea –, formarea unei majorități ar necesita abilități pe care nici președintele Iohannis, nici liderii partidelor mari nu le au.
De aceea, cred că e cazul să evaluăm alegerile legislative din 11 decembrie drept un risc real la adresa stabilității politice, agravat de iarnă și de situația bugetului de stat pe 2017.
În fine, și situația internațională are un impact destabilizator cu privire la rezultatul votului din 11 decembrie. Ofensiva Rusiei și, concomitent, înfrângerile Statelor Unite în zona Orientului Apropiat fac ca interesul Washingtonului față de România să crească. După cum au demonstrat declarațiile ambasadorului SUA la Chișinău, James Pettit, la Departamentul de Stat există o adevărată strategie cu privire la România, care nu ține cont nici în cea mai mică măsură de interesele noastre. SUA încearcă să își securizeze micul avans în Ucraina, oferind Rusiei promisiunea unui „îngheț” într-o zonă gri a Moldovei. Aceasta se poate numai dacă România tace, iar SUA, în consecință, sunt interesate ca rezultatele alegerilor din 11 decembrie să aducă la putere pe acei oameni/ acele formațiuni mai dispuse să accepte renunțarea la interesul național și adoptarea în totalitate a intereselor americane.
În mod tradițional (deși profund irațional), SUA au avut mereu aprehensiuni față de PSD. De asemenea, nu se poate ca în ultimul timp să nu fi fost deranjate de discursul lui Traian Băsescu și de independența în raport cu SUA, pe care o afișează Călin Popescu-Tăriceanu. PSD, ALDE și PMP vor fi, cu siguranță, dezavantajate de către administrația americană, în măsura (destul de mare) în care aceasta influențează rezultatele alegerilor în România. PNL, UDMR și, probabil, și USR vor fi avantajate, în schimb, cum s-a întâmplat mereu. Chiar dacă prin Clotilde Armand, e de suspectat implicarea franceză în USR (contrară, teoretic, celei americane), discursul corporatist, anti-Biserică, pro-minorități și „civic” al USR e perfect pe placul SUA. PRU nu cred că se bucură de simpatie la Washington, nu numai din cauza corupției aduse în acest partid de Sebastian Ghiță: discursul naționalist al lui Bogdan Diaconu promite intervenții în chestiunea Basarabiei, care nu au cum să ajute interesele americane. Prin urmare, nu trebuie să ne așteptăm ca PRU să fie avantajat.

Influența europeană, anul acesta, se află – din cauza Brexit, a crizei refugiaților și a disoluției ideii europene – la nivelul cel mai scăzut cu putință.
S-a crezut, un timp, că Angela Merkel și PPE vor susține puternic „noul” PNL. În realitate, după cum s-a putut observa, naționalitatea germană a lui Klaus Iohannis nu a impresionat-o pe dna cancelar, România fiind ignorată de aceasta atunci când s-a consultat cu diverse state în privința Brexit (și a fost cea mai mare țară cu care nu s-a consultat). Nici în PPE, „noul” PNL nu se bucură de simpatia cu care a fost primit, în 2005, vechiul PD al lui Traian Băsescu. Scandalurile de corupție, o comunicare politică dezastruoasă și rezultatele mediocre fac ca PPE să nu mai acorde liberalilor susținerea pe care au acordat-o, până nu demult, democrat-liberalilor.
PES va susține, ca și până acum, PSD și o va face mai mult decât o va face PPE pentru PNL. Însă PES este angajat în promovarea destinderii între UE și Rusia, în timp ce România susține linia dură, americană, la adresa Moscovei. Martin Schulz, un apropiat al Angelei Merkel (în pofida diferențelor ideologice), este personal angajat în detensionarea relației cu Kremlinul și a fost particularmente deranjat de reacția PSD, ca partid de guvernământ, la anexarea Ucrainei. În plus, Martin Schulz a avut mai multe ieșiri neplăcute la adresa României și este un individ necarismatic, incapabil să influențeze electoratul românesc în favoarea PSD. (Mare noroc avem că Tsipras nu este lider PES: unul ca el ar putea avea o influență considerabilă asupra a circa 30% din electoratul românesc și ar putea chiar aduce la vot mulți indeciși.)
ALDE se va bucura de susținerea necondiționată a lordului Watson și a ALDE-Europa, deoarece este singurul partid liberal din România și, totodată, singurul partid liberal dintr-o țară latină. Și financiar, și logistic, și la Bruxelles, ALDE se va bucura de susținerea liberalilor europeni.
Alte partide, însă, nu au afiliere europeană sau sunt, ca UDMR, trecute în planul secund de un alt partid, mai mare.
În fine, la Bruxelles nu există, ca la Washington, un consens în privința rezultatului alegerilor din România. UE are multe defecte, dar nu este un imperiu, ceea ce înseamnă că diversitatea este principiul ei de funcționare. Iar în momente de criză, ca acum, în loc să meargă pe o decizie minoritară (care s-ar putea dovedi și eronată), UE preferă să lase lucrurile să meargă de la sine, resetându-se ulterior în funcție de rezultate.

Ca o opinie personală și în loc de concluzie, nu aș paria pe o victorie a PSD și, în tot cazul, nu pe un guvern condus de PSD. Singura variantă în care aș vedea PSD la guvernare este cea, extrem de puțin probabilă (deși rațională și aducătoare de mari avantaje pentru țară), a unei coaliții cu PNL.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here