Domnule Mac Liman, sunteți politolog și scriitor. Este politologia o știință obiectivă sau subiectivă? Cum se îmbină cele două profesii ale dumneavoastră?

Într-adevăr, politologia este o știință. Einstein a comparat știința cu un roman polițist. În ceea ce mă privește, consider că politologia poate deveni o știință exactă, ca matematica de exemplu sau un roman de ficțiune. Depinde de obiectivitatea sau subiectivitatea analiștilor, a cercetătorilor. Ce căutăm ? Definiții, soluții sau pretexte care să justifice o anumită politică, anumite politici.

Ca jurnalist și scriitor, nu am încercat să mă izolez de realitate. Ca politolog, doresc să rămân obiectiv.

Sunteți specialist în problemele care vizează Orientul Mijlociu. Cum vedeți situația între Europa și Orientul Mijlociu la ora actuală?

Europa a avut ocazia să strângă relațiile cu țările din Orientul Mijlociu și din Maghreb în cadrul inițiativei Euro-Med lansată de Uniunea Europeană în 1995. Din păcate, coordonatorii proiectului au ignorat detaliul cel mai important: conflictul israelo-arab și impactul acestuia în lumea musulmană. Europa s-a îndepărtat de obiectivul principal: coexistența pașnică Nord – Sud. Toate proiectele lansate în ultimii ani au eșuat. Însă trebuie să recunoaștem că nu este numai vina europenilor. Intențiile erau bune, situația obiectivă…

Cum ne-ați putea descrie raporturile dintre SUA și Orientul Mijlociu?

Raporturile dintre Statele Unite și Orientul Mijlociu s-au deteriorat după atentatele din 11 S. Analiza făcută de Administrația Bush, soluțiile aplicate imediat după 11 S apar să fie simpliste. Imaginea țărilor arabe, a lumii arabo-musulmane în general, a fost deformată, manipulată. Cineva a hotărât că Occidentul avea nevoie de un dușman, iar dușmanul, după dezintegrarea Imperiului Sovietic, devenise Islamul. Este o greșeală pe care occidentalii au plătit-o scump și continuă să o mai plătească.

Care considerați că este rolul scuturilor antirachetă de pe flancul estic, construite recent?

Am avut ocazia, timp de 20 de ani, să urmăresc ca jurnalist activitățile Comitetului Națiunilor Unite pentru Dezarmare și, mai târziu, a Conferinței ONU pentru Dezarmare. In anii 1960 – 1980, politicienii erau convinși că obiectivul primordial al diplomației multilaterale era, trebuia să fie, eliminarea armelor de distrugere în masă. Marile puteri erau capabile să-și anihileze dușmanii de 30 – 36 de ori. O adevărată nebunie! Deci, trebuiau eliminate arsenalele atomice.

În zilele noastre, tendința pare să se fi schimbat.

Terorismul este o problemă de mare actualitate. Cum vedeți parcursul Statului Islamic în Orientul Mijlociu?

Terorismul, sau mai bine zis, radicalismul islamic, a devenit o problemă actuală. Statul Islamic este, însă, o continuare a Al Qaeda, o versiune modernă, actualizată a “inamicului islamic” din anii 2000.

Intrebările la care ar trebui să răspundem sunt: Cine l-a creat? Cine îl finanțează? Care este scopul urmărit de sponsorii săi?

AML - Pic.02.08.15

Credeți că este posibil ca actele de terorism să escaladeze spre proporții mai mari? Motivați-ne răspunsul.

Bineînțeles. Noua etapă a confruntării Occident – Islam abia a început!

Cum este posibil ca cetățeni ai UE să fie radicalizați?

Care sunt greșelile făcute de societățile occidentale, de Guvernele noastre? Au fost oare integrați imigranții din țările musulmane, cei născuți în Europa, a doua sau a treia generație de « străini fără voia lor » ?

A greșit Occidetul în problema imigranților? Dacă da, unde?

Cred că e vorba – și răspund în continuare la întrebarea precedentă – de izolare, discriminre, ș.a.m.d.

Este Moscova un element de legatură între Orientul Mijlociu și Europa, respectiv SUA?

Greu de știut. Pe vremea în care Statele Unite și Uniunea Sovietică își plasau pionii pe tabla de șah a Orientului Mijlociu, situația era ceva mai clară. Ce putem aștepta de la Federația Rusă? Nu cred că ar putea prelua rolul Uniunii Sovietice. Dar poate mă înșel?

Relațiile dintre Moscova și Washington se află într-un impas. Cum comentați această situație și care credeți că este rolul Actului Fondator din 1997 în acest moment?

Se pare că Administrația americană nu a înțeles – și s-ar putea ca politologii să fie în parte vinovați – că Rusia a fost (încă din época de los tares), este, și dorește să fie o mare putere. Nu poate fi tratată ca o țărișoară nestatornică. Dispariția comunismului nu implică neapărat și dispariția naționalismului.

Turcia este un actor important pe scena internațională. Se îndreaptă acest stat spre europenizare sau spre o islamizare mai puternică?

Europenizarea Turciei a început în 1924, când Mustafá Kemal Atatürk a pus bazele statului modern, un stat laic, care a copiat structurile sociale belgiene și/sau elvețiene.

Islamizarea, sau mai bine zis, reislamizarea Turciei, a început în 2004, după victoria partidului religios condus de Președintele Erdogan. De altfel, reislamizarea apare ca unul din obiectivele prioritare a programului electoral prezentat de Erdogan.

Vedeți posibilă integrarea Turciei în Uniunea Europeană?

În principiu, da. În momentul de față, nu.

Este elementul confesional un element important între relațiile dintre state?

Nu ar trebui să fie.

Cum vedeți rolul entităților religioase pe scena politică?

Sunt pentru separarea Bisericii de Stat. Este o normă aplicată în toate țările moderne.

Se află Europa în pragul islamizării?

Sper să nu fie cazul. Sper…

Având în vedere șederea dumneavoastră pe teritoriul Spaniei, spuneți-ne care este viziunea împărtășită acolo, legată de ceea ce întâmplă pe teritoriul Orientului Mijlociu.

În calitatea mea de cetățean spaniol, aș spune că avem multe afinități cu lumea arabă, cu civilizația musulmană, dar și cu cea mozaică. În epoca franchistă, Spania avea o politică pro-arabă. Opoziția de stânga devenise pro-israeliană. În zilele noastre, rolurile par să se fi schimbat.

Oricum, majoritatea spaniolilor doresc sfârșitul conflictului arabo-israelian.

Statul Islamic nu are mulți simpatizanți în Spania sau în Portugalia. Nu e de mirare, după câteva secole de dominație musulmană…

Ați reușit să ii luați lui Osama bin Laden un interviu. Povestiți-ne, pe scurt, despre cum l-ați perceput pe bin Laden. Care au fost subiectele de discuție?

Nu am “reușit” să-i iau interviul, mi l-a oferit, pur și simplu. Ne aflam pe teren neutru, unde era mai ușor să ne înțelegem. Interviul l-am transcris în cartea mea « El caos que viene » (Haosul care vine), tradusă în limba română și publicată la București în 2004.


Haosul care vine

Este Osama încă un simbol al terorismului? A început terorismul odată cu atacul de la 11 septembrie?

Pentru occidentali, ar putea să (mai) fie simbolul terorismului. Pentru tinerii musulmani, a fost și continua să fie simbolul luptei împotriva « colonialismului » occidental, a unei civilizații « materialiste » și « decadente ».

Când a început terorismul? În urma cu sute de ani, cu mii de ani. Cărțile de istorie, romanele din secolele 19 și 20, ne amintesc (poate că nu ar fi neapărat necesar) că terorismul a început cu oamenii cavernelor.

Și mă întreb : cand a ieșit omenirea din caverne ? Sau poate că ne întoarcem la ele ?

Fara comentarii

Lasa raspuns