Domnule Oprea, sunteți specialist în ceea ce înseamnă sănătate publică. Spuneți-ne care este viziunea dumneavoastră asupra sistemului medical românesc.

Sistemul medical românesc ar putea fi printre cele mai performante din Europa datorita numărului mare al medicilor foarte buni pe care țara îi produce. Din nefericire, o mare parte din aceștia aleg să plece în țări unde sunt plătiți corespunzător (fenomenul de brain-drain) și ceilalți care rămân lucrează într-un sistem de sănătate care vedem de mult timp că nu este deloc eficient. Revelațiile din ultimele săptămâni nu fac altceva decât să arate încă o dată cât de profitabile pot fi afacerile din domeniul sanitar, mai ales din prisma numărului mare și constant de achiziții necesare. Cum să știm că avem încă atât de multă corupție în România și să ne așteptăm la un alt rezultat în domeniul sanitar și în alte domenii importante? Sunt multe de spus aici, dar voi sintetiza viziunea mea în felul următor – sistemul sanitar din România are un potențial mare care nu va fi atins în următoarea perioadă fără un plan de investiții strategice și o creștere bine gândită și fundamentată a procentajului din PIB alocat sănătății. Este de asemenea nevoie ca sistemul sanitar să nu se concentreze doar pe conceptul de “tratament” și să se reorienteze către “prevenție”, implicând desigur și domeniul educației în această reformă, fiindcă este greu să vorbești de sănătate fără să faci referire și la educație. Toate aceste schimbări n-ar avea un efect foarte vizibil dacă nu s-ar elimina și corupția din sistemul sanitar ca o măsură complementară, dar absolut necesară în același timp. Aici vorbim de un sistem al achizițiilor care să elimine contractele cu dedicație, un sistem de control al calității bine funcțional.

Considerați că sistemul medical universitar din România este unul demn de urmat? Motivați-ne răspunsul.

Îmi este greu să-mi dau cu părerea aici fiindcă m-am specializat în sănătate publică la Universitatea Umea din Suedia, așadar nu am avut contact cu sistemul medical universitar din România. Sunt totuși convins că mediul universitar ar putea în general să se uite către alte țări cu sisteme universitare mult mai operaționale pentru a prelua din bunele lor practici. Ai fi surprinsă să vezi ce soluții simple există pentru probleme care par foarte complexe și greu de rezolvat. Un bun exemplu de astfel de problema este cea a plagiatelor  pentru care există o soluție foarte simplă, care trebuie doar implementată.

“Vrem o țară ca afară “ cred că este o sintagmă destul de comună în zilele noastre. Considerați că  sistemul medical românesc ar trebui să adopte modelul European? Descrieți-ne noul sistem în viziunea dumneavoastră.

Sistemul medical românesc trebuie să se orienteze după bunele practici întâlnite în Europa, dar nu există un singur model european care să fie adoptat și în România. Modelul folosit astăzi în România este unul de tip Bismarck (care folosește un sistem de asigurări, dar limitează redistribuirea beneficiilor între diferite categorii de venituri ale cetățenilor), dar putem analiza și cum ar arăta sistemul sanitar dacă s-ar baza mai mult pe modelul Beveridge (unde sistemul sanitar este finanțat 100% de guvern prin taxe precum poliția) sau un model care le combină pe cele două precum cel existent (și eficient) din Canada. Nu pot să mă pronunț asupra cărui sistem este mai potrivit pentru contextul românesc, fiindca nu știm încă dacă modelul Bismarckian curent ar fi bun sau rău dacă n-ar exista ineficiența și corupția din sistem. Cert este că nu merită schimbarea sistemului până când nu se elimină din corupția gravă din sistemul sanitar, pentru că altfel îl schimbăm degeaba.

Susține Uniunea Europeană eficientizarea procedurilor medicale din România?

Evident că da, dar nu mi se pare foarte relevant fiindcă românii trebuie să fie cei care susțin și militează în primul rând pentru eficientizarea sistemului medical. Nu ar trebui să vină și să ne împingă din spate cei din afară, să facem ce trebuie. Schimbarea vine de la fiecare din noi! Scandalul dezinfectanților este un bun exemplu, unde pe hârtie avem cea mai scăzută rată de boli intraspitalicești din UE. Cei care lucrau în sistem știau mai bine ca toți că nu poate fi adevărat, dar totuși până recent au fost un număr limitat de oameni care au încercat să prezinte această problemă opiniei publice și să producă vreo schimbare. Cu ce ne avantajează daca Uniunea Europeană face lobby pentru eficientizarea sistemului dacă noi, cei de aici, care trăim și murim cu zile în sistem nu ne facem datoria?

Ce părere aveți despre plecarea numeroșilor studenți de la medicină către alte țări? Este România responsabilă pentru acest fapt?

Studenții de la medicină pleacă și ramân de multe ori în alte țări pentru că acolo apucă să interacționeze cu sisteme sanitare care merg bine, nu pe avarie ca în România. Este România responsabilă pentru că nu investește într-un domeniu atât de important și nu a întreprins pașii necesari pentru eradicarea corupției la cel mai înalt nivel din acest sistem? Da, cred că este responsabilă, cel puțin la fel de responsabilă ca fiecare persoană care a interacționat și a văzut problemele din sistem, după care a ales să-și continue viața de parcă totul mergea fix așa cum trebuie.

Tudor1

Cum credeți că s-ar putea soluționa problema salariilor medicilor?

Eficientizarea sistemului de achiziții publice și eliminarea cheltuielilor neinspirate din sistem ar putea fi o soluție pentru creșterea fondului de salarii a medicilor. Dacă s-ar crește investițiile din sănătate ca % din PIB, o parte din bani ar putea să meargă și către medici. Totuși, în absența unei reforme mai amplă în sistemul sanitar, aceste creșteri nu ar putea fi semnificative și sustenabile, deci pe termen lung nu ar avea efectul dorit.

Care este părerea dumneavoastră despre medicina de familie?

Teza mea de master a vizat medicii de familie din România și rolul lor în procesul de promovare a prevenției. Părerea mea este că medicina de familie are un rol extrem de important în educarea pacienților despre regimul unei vieți sănătoase. Cum bolile cronice (precum cele cardiovasculare) sunt pe departe cele mai nocive la nivel național, prevenția rămâne arma cea mai eficientă pentru a crește calitatea vieții în România. Fiecare medic de familie trebuie să fie preocupat cu educarea pacienților săi și să se țină de ei ca să vină la control în intervalul recomandat. Cum stilul de viață sănătos nu este neapărat cel cu care românii s-au obișnuit, rolul medicului de familie devine absolut central în reorientarea sistemului către prevenție în loc de simplu tratament.

Recent a avut loc incidentul legat de dezinfectantul din spitale. Cum comentați ceea ce se întâmplă?

Am scris un articol pe aceasta tema săptămâna trecută fiindcă mi s-a părut să fie cea mai mare “bomba” din ultimii ani. Pe scurt, mi se pare că s-au făcut niște dezvăluiri care nu vor mai putea fi îngropate și care trebuie să ducă la multe demisii și/sau schimbări. Cum să avem un sistem atât de ineficient unde se primesc peste 500 de sesizări despre nereguli la companiile de dezinfectante de către aproape toate județele din țară, de presedinție, de către prim-minștri, șefi ai camerelor parlamentare, alți miniștri, șamd, și să nu se facă nimic în acest sens până când o echipa de jurnaliști decide să investigheze o astfel de companie (Hexi Pharma)? Cum să achiziționezi produse la spitalul SRI despre care tu, Serviciul Român de Informații, trimiți informări către alte instituții ale statului că sunt problematice? Ce legislație avem care spune ce procedură trebuie urmată de beneficiarii acestor informații din instituțiile publice? De ce nu a făcut mai multe SRI-ul pentru a pune aceste probleme pe agenda publică, ca doar știm că beneficiează de “susținerea” mai multor jurnaliști? Eu cred că au fost interese așa de mari încât s-a permis buna desfășurare a treburilor în ultimii 5 ani (și nu numai), dar Colectiv a fost un punct cheie, dat fiind faptul ca 100% din pacienții care au plecat la tratamente în străinătate aveau boli intraspitalicești. Oricând ceva este 100% merită puse niște intrebări. Răspunsuri nu am să dau mai multe încă, dar întrebări sunt multe.

Există neglijență în sistemul medical al țării sau doar suprasolicitare pentru medici?

Ambele. Suprasolicitarea poate duce la neglijență.

Cum comentați numeroasele locuri vacante din spitalele românești?

Efectul evident al fenomenului “brain-drain”. Dacă nu poți să-ți plătești personalul medical un salariu din care să trăiască, atunci nu te poți aștepta să se bată pentru locuri în spitalele din țară.

Există documentare difuzate pe posturile de televiziune care ilustrează viața medicilor de la secția de urgențe a spitalelor. Aceștia susțin că numărul insuficient de personal este cauza sistemului degradat. Cum vedeți situația?

Numărul insuficient de personal este doar un efect al sistemului degradat. Cauza este subfinațarea, cheltuielile ineficiente și permiterea proliferării a corupției din sistemul sanitar.

Aparatură sau medici? De ce este mai multă nevoie în țara noastră?

Este nevoie de ambele. Medicii nu pot să-și facă bine treaba dacă nu au acces la aparatura necesară și aparatura nu se va folosi eficient în absența medicilor buni. Un sistem sanitar eficient le are pe ambele.

Cum vedeți sistemul de medicină privată? Un moft sau necesitate pentru populație?

Până la o schimbare drastică în sistemul de sănătate public, eu văd sistemul de medicină privată existent ca o necesitate. Dar ce face între timp procentajul din populație care nu-și permite sistemul privat? Să sufere doar ei într-un sistem public pe care noi toți l-am susținut prin inacțiune? Nu-i deloc drept, dar aceasta este starea actuală a situației…

Medicina din România: inovativă sau stagnară?

În mare parte stagnară, dar cu un potential mare de inovație.

 

Fara comentarii

Lasa raspuns