Vă numărați printre tinerii antreprenori cu performanțe în domeniul comunicării și publicității. Când ați descoperit pasiunea pentru acest domeniu?

Mulțumesc, ma înclin. Consider că sunt la început de drum și mai e cale lungă până la performanță în adevăratul sens al cuvântului, dar, ce-i drept, către într-acolo aspir. Căci dacă mereu țintești sus, te ridici pas cu pas.

Pasiune pentru acest domeniu parcă a fost undeva intrinsecă dintotdeauna. Știam de mică un lucru, faptul că mie îmi plăcea să scriu și să îmi las fantezia să zburde și să își imagineze scenarii și să creeze lumi din nimic. Visam, așadar, că voi deveni scriitoare. Ceea ce într-un fel s-a întâmplat. Doar că nu scriu romane, așa cum credeam eu că se va întâmpla, ci scriu … povești despre oameni, branduri, campanii.

Până la urmă, nevoia de povești nu dispare, chiar dacă în lumea agitată în care trăim, rămâne mai puțin timp pentru poveștile lungi și căutăm adesea povești scurte și de impact. Așa că, eu mă adaptez la această tendință și scriu povești cât mai scurte și concise. Uneori cât un status de Facebook, dar e important și acela să fie cu tâlc, și coerent cu tot ceea ce comunică respectivul brand.

Cum arată parcursul profesional al Alinei Galeriu?

Cred că din exterior pare ușor întortocheat, însă pentru mine face sens pe deplin. Fiecare experiență, fiecare loc de muncă m-a învățat cel puțin o lecție valoroasă. Am început în jurnalism pe timpul facultății. Niște ani de care îmi amintesc cu mare mare drag de fiecare data. 3 ani de IQads.ro și SMARK.ro, site-uri dedicate industriei de comunicare din România. Ocazia perfecta să vorbesc tete-a-tete cu persoane de renume din domeniul publicității, PR-ului, comunicării în general. Atât din România cât și de peste hotare. Păstrez cu mândrie înregistrările cu interviurile pe care mi le-au acordat Wally Olins, James Grunig și mulți alți guru ai domeniului despre care, după ce învățam la facultate, aveam ocazia să îmi fac propria părere într-o discuție față în față. A fost o perioadă de acumulări masive și o perioadă în care adicția mea a atins cote maxime, știam că m-am contaminat de microbul acestui domeniu extrem de captivant și efervescent!

Apoi am trecut de partea cealaltă a baricadei, în agenție. Am căutat mereu echilibrul perfect în diverse echipe: în grupuri mari de comunicare sau în agenții mici și ambițioase, aflate la început de drum. După ce am înțeles că oricum echilibrul ți-l faci singur… asta am făcut. Am făcut Galeriu & Partners PR, care merge pe sârmă ca un acrobat curajos, ajutat de sfori de siguranță pentru faptul că este parte dintr-un mare și consolidat grup de comunicare: The Group.

Ce înseamnă, în viziunea dumneavoastră, un proces de comunicare eficient din partea unei companii?

Înseamnă constanță, coerență și mai ales: autenticitate. Indiferent de canalul de comunicare ales, indiferent de valoarea investiției. Important este firul roșu al mesajului și respectul pentru veridicitatea informațiilor. În rest e doar despre abilitatea de a spune povești. Însă poveștile fără miez nu au plăcut niciodată nimănui, nu?!

Cum mai arată comunicarea în era rețelelor sociale?

Este mai dinamică, asta e clar! Trăim într-o nouă paradigmă. Diferită chiar și decât era pe vremea când învățam în facultate, acum ceva ani, despre comunicare. Viteza cu care comunicăm influențează așteptările interlocutorului. Pentru simplul fapt că se poate comunica instant, partenerul de dialog are pretenția să răspundem instant. Fie că suntem branduri sau nu in acest dialog. Comunicarea este despre acum, aici, imediat. Ceea ce ne aduce infinite posibilități și beneficii. Dar și câteva probleme ce țin în special de faptul că, uneori, ca oameni de comunicare, putem să ne simțim copleșiți de cantitatea de informații primită sau de viteza cu care trebuie să livrăm mesaje în numele brandurilor pe care le gestionăm.

Cum s-a transformat domeniul în care vă desfășurați activitatea în ultimii ani și cum îl vedeți peste 10 ani?

Exact cum spuneam în răspunsul anterior, totul este mai alert! Din ce în ce mai alert! Consumatorii sunt din ce în ce mai implicați și mai … în control. Iar brandurile au șansa să fie în mijlocul lor, al consumatorilor, să le vorbească de la egal la egal și să se împrietenească în mod autentic cu ei. Însă, ca în viață, există riscul ca atunci când povestea pe care o spui e plictisitoare, să pierzi cu ușurință interesul audienței. Aici apar provocările. Acum niște ani, când dialogul dintre branduri și consumator era uni-direcțional, nu exista această problemă. Acum avem feedback-ul consumatorului instant: pe blog, pe forum, pe rețelele de socializare. Viitorul este cu siguranță al celor ce se vor adapta la nou, al celor care vor inova, se vor reinventa și se vor replia pe nevoile consumatorului.

Câtă manipulare încape într-o reclamă și cât adevăr?

Scopul reclamelor este să atragă, să convingă, să cucerească, să amuze, să fascineze. Niciodată să mintă sau să manipuleze. Comunicarea este despre a împacheta frumos un adevar. Întotdeauna se pornește de la un adevăr. În toate brainstorming-urile noastre insistăm mereu pe atributele produselor. Ce pot ele să facă, ce “vindem” de fapt consumatorului, care este punctul lor forte. De aici ne atragem seva a ceea ce va deveni mesajul cheie al brandului. Reclamele sunt acolo să îți reamintească de ce te-ai îndrăgostit de un produs sau să te facă să te îndrăgostești de unul nou… așa că… într-un gest galant firesc, vor veni mereu la întâlnire cu flori și bomboane, dacă îmi permiteți analogia. Asta nu înseamnă că vor doar să te seducă și să te părăsească. Ci înseamnă că vor să te impresioneze. Gesturile frumoase, cuvintele atent alese nu sunt altceva decât un alt fel de a spune “îmi pasă de tine”.

Uneori, reclamele par stupide, rulează cu un background muzical enervant sau replicile actorilor frizează penibilul. Toate acestea fac parte dintr-o strategie?

Este o vorbă la noi în industrie: nu înțelegi tu reclama pentru că nu erai în target. Reclamele sunt gândite pentru o anume categorie de consumatori și încearcă să vorbescă pe limba acestora. O reclamă pentru tinere mămici, despre cel mai nou produs destinat îngrijirii bebelușilor nu va avea niciodată același tone of voice ca reclama despre vopseaua lavabilă adresată celor ce își redecorează casa sau celor ce sunt de profesie zugravi. Firește, nu?! Așa că, o reclamă care nouă ni se pare stupida, enervantă, irelevantă este pur și simplu adresată unui alt target, care probabil vibrează la respectivele lucruri care pe noi ne enervează. De aceea suntem diferiți și avem interese diverse, ca să receptăm lucrurile diferit, inclusiv reclamele, și să ne lăsăm sensibilizați numai de cele ce ating resorturile noastre interne, motivațiile, aspirațiile, idealurile noastre. Și ca să rezum: da, toate acestea fac parte dintr-o strategie, strategia de a convinge și de a atinge publicul căruia îi este destinat mesajul.

Alina Galeriu

Numiți o reclamă care vă place și explicați de ce.

Este greu să aleg… Îmi plac reclamele la telefonie mobilă… mereu spun povești, sunt emoționante, captivante și te motivează. Vodafone vorbește despre ce este succesul într-o serie recentă de reclame. Mă inspiră spotul acela și vocea lui Victor Rebenciug de fiecare dată când îl aud. Telekom avea în iarnă o serie de reclame simpatice, dintre care una cu un copil murdar la gură de ciocolată care zicea “Ce am la gură? Nu am nimic!”. Era adorabil! Nu mă mai săturam să îl văd. Făcea niște mutrițe geniale! Digi cu serialul cu Diamantina este și el haios, dar în alt registru, satiric. Interesant și captivant. Care este morala: o reclamă care te emoționează devine memorabilă. Cel puțin asta funcționează pentru mine.

Cum vedeți rolul antreprenorului în societate?

Cred că este important să încurajăm antreprenoriatul pentru că înainte de orice el înseamnă asumare și curaj. Și orice societate are nevoie de oameni dispuși să se avânte în vâltoare, cu determinare și în mod asumat. Antrepreneoriatul este despre responsabilizarea noastră, de la statutul de angajat care așteaptă “să i se dea”, respectiv cetățean care așteaptă ca statul să îi dea, la antreprenor care face, pentru el și pentru ceilalți. Trecerea de la pasivitate la activitate cred că este unul dintre cele mai mari beneficii ale antreprenoriatului asupra dinamicii societății.

Cât de dificil este pentru un tânăr să devină propriul lui stăpân optând pentru calea antreprenoriatului?

Cred că depinde de structura interioară a fiecăruia. Unora le este extrem de ușor și consideră că este eliberator acest pas. Alții nu sunt croiți pentru asta și nu și-ar dori niciodată să opteze pentru un asemenea parcurs profesional. Și unii și ceilalți iau decizia corectă, cea care li e potrivește lor mai bine.

Cât de important este mentoratul?

Cred că este foarte important. Nu putem crește în lipsa reperelor. Un mentor este o sursă de inspirație, un factor motivator în momentele când succesul pare departe, un îndrumător atunci când ni s-a stricat busola și suntem în derivă.

Aveți un mentor?

Îi datorez mult din evoluția mea profesională și o consider un mentor pe Mihaela Nicola. Nu e un profesor blând, dimpotrivă. Pe de altă parte și în școală m-am “lipit” mereu de profesorii drastici, care au știut să mă motiveze să evoluez.

Ce recomandări aveți pentru un tânăr care este la primul start-up?

Să se bazeze mai puțin pe noroc și mai mult pe propriile forțe. Să nu creadă că vine ceva de la sine. Să fie pregătit de multă muncă, poate mai multă decât dacă ar fi un simplu angajat. Și să se bucure de fiecare pas și de fiecare reușită, fără să se îmbete însă, cu un succes mărunt și să uite astfel obiectivul mare. Să pună suflet. Să nu uite de unde a plecat. Să dea tot. Să creadă în el. Și să meargă înainte oricât de greu pare drumul.

Și niciun sfat administrativ. Pentru că nu există rețete sau ingrediente secrete, doar atiutdinea calibrată la context, așteptările realiste și dorința de a ajunge departe.

Ce domenii considerați că au succes în România?

Cred mult în industriile creative și văd că se mișcă în direcția bună, în general, nu numai în România. De la cinematografia românească, pentru că începe să primească inclusiv recunoaștere la nivel internațional, la artă care înflorește prin tinere talente și artiști avangardiști contemporani, la comunicare, de ce nu. Mai ales ținând cont de faptul că ne îndreptăm spre un viitor din ce în ce mai automatizat, în care inteligența artificială va prelua mult din sarcinile noastre automatizabile, cred cu tărie că ceea ce trebuie cultivat este creativitatea, un atribut fundamental al umanității, fără de care am fi complet înlocuibili de mașinării. Ori nu suntem 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here