Atunci când te angajezi într-o discuţie despre sistemul educaţional din România nu ştii dacă 24 de ore sunt suficiente pentru a sublinia toate problemele cu care se confruntă. Educaţia în România a trecut prin multiple schimbări. Însă nu de schimbări şi de “reformită” avem nevoie, ci de transformare. O nouă paradigmă în educaţie. Cum putem construi un astfel de proiect într-o lume în care patronează incertitudinea?

Pentru a transforma întreg sistemul educaţional şi a-l conecta la realităţile secolului XXI este nevoie de minim 25-30 de ani cu scopul de a realiza o analiză riguroasă a efectelor în societate. Ameninţările asimetrice, dinamica alertă a dezvoltării tehnologiei, tensiunile între marile puteri, crizele economice, fluxul de imigranţi sunt provocări de care ar trebui să ţinem cont atunci când vorbim despre configurarea unui proiect educaţional. Se vorbeşte despre răsturnarea priorităţilor în aceste vremuri incerte: focus mai mare pe componenta defensivă, pe securitate şi mai puţin pe elemente soft cum ar fi educaţia, cultura. Cine mai are disponibilitate să se gândească la schimbarea arhitecturii curiculare în condiţiile în care Rusia devine din ce în ce mai prezentă în zonă? Cine mai vorbeşte despre o strategie naţională de pregătire a cadrelor didactice în momentul în care fenomenul terorist capătă amploare?

Este foarte greu să defineşti realităţile secolului XXI. Şi apoi să identifici un proiect educaţional cu menirea de a construi cetăţeni pregătiţi pentru viitor. De a le insufla copiilor, de la o vârstă fragedă, un set de valori esenţial pentru a face performanţă în societatea secolului XXI şi apoi de a genera o arhitectură curiculară în jurul acestor valori. Marian Staş, expert în domeniul educaţiei, vorbeşte despre trei valori esenţiale: curaj, integritate şi patriotism. Însă pentru a opera cu astfel de valori şi a le aşeza la baza unui viitor proiect de transformare a sistemului educaţional este nevoie de oameni politici care deja să le fi înrădăcinat în propriul sistem comportamental.

2016 este un an crucial pentru viitorul educaţiei în România. Fără o clasă politică responsabilă, care să privească the big picture şi să îşi asume transformarea sistemului educaţional, chiar într-un context societal impredictibil, dificil, tind să cred că viitorul nu va suna atât de bine. Iar dacă introducem în această ecuaţie şi scăderea demografică, fenomenul de brain drain, situaţia devine şi mai alarmantă.

Partidele politice şi societatea civilă au responsabilitatea de a redacta, fără întârziere, Strategia Naţională în domeniul Educaţiei. Un document care să stea la baza transformării sistemului educaţional ţinând cont de contextul geopolitc, de realităţile secolului XXI. Consensul clasei politice pe un asemenea document va trebui să iasă din “logica” simulacrului numit Pactul Naţional pe Educaţie. Sunt sigur că societatea civilă va juca un rol extrem de important în a monitoriza şi sancţiona dur orice abatere de la document.

Citeste mai mult: adev.ro/o3osbh

Fara comentarii

Lasa raspuns